1. [DN] BIOTICĂ s.f. Disciplină biologică avînd ca obiect studiul diferitelor aspecte calitative ale organismelor. [< fr. biotique, cf. gr. biotikos – care aparține vieții].
2. [DEX '09] BIOTIC, -Ă, biotici, -ce, adj. Referitor la viață, de viață. [Pr.: bi-o-] – Din fr. biotique.
3. [MDA2] biotic, ~ă [At: DEX2 / P: bi-o~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr biotique] 1 a De viață. 2 a Care aparține vieții. 3 a Referitor la viață. 4 sf Disciplină biologică ce studiază aspecte calitative ale organismelor.
4. [DEXI] biotic, -ă s.f., adj. 1 s.f. Ramură a biologiei care se ocupă cu studiul diferitelor aspecte calitative ale organismelor vii. 2 adj. Care se referă la activitatea vitală; care se referă la viață; de viață. ◊ Factori biotici v. factor. 3 adj. Care este produs prin activitatea organismelor vii. • sil. bi-o-. pl. -ci, -ce. /<fr. biotique.
5. [DEX '98] BIOTIC, -Ă, biotici, -ce, adj. Referitor la viață, de viață. [Pr.: bi-o] – Din fr. biotique.
6. [DN] BIOTIC, -Ă adj. În legătură cu viața, de viață. // (În forma -biotic) element secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) viață”, „biologic” [cf. fr. biotique, germ. biotisch].
7. [MDN '00] BIOTIC1, -Ă I. adj. 1. referitor la activitatea vitală. 2. produs prin activitatea organismelor vii. II. s. f. ramură a biologiei, studiul diferitelor aspecte calitative ale organismelor. (< fr. biotique)
8. [DOOM 3] biotic (desp. bi-o-) adj. m., pl. biotici; f. biotică, pl. biotice
9. [DOOM 2] biotic (bi-o-) adj. m., pl. biotici; f. biotică, pl. biotice
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL