Definiție și ce înseamnă bionic

1. [DEX '09] BIONIC, -Ă, bionici, -ce, adj., s. f. 1. S. f. Disciplină care se ocupă cu studiul proceselor biologice și al structurii organismelor vii. ◊ (În sintagma) Bionică informațională = ramură a bionicii care studiază mecanismele de recepție, stocare, prelucrare și transmitere a informației la sistemele biologice în vederea transpunerii lor în tehnica informațională. 2. Adj. De bionică (1). [Pr.: bi-o-] – Din fr. bionique.

2. [MDA2] bionic, ~ă [At: DEX2 / P: bi-o~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr bionique] 1 sf Știință care studiază mecanismele proceselor biologice, în scopul găsirii unor modele analoage aplicabile științelor tehnice. 2 sf (Îs) -ă informațională Ramură a bionicii (1) care studiază mecanismele de recepție, stocare, prelucrare și transmitere a informației la sistemele biologice pentru transpunerea lor în tehnica informațională. 3 a De bionică (1). 4 a Care aparține bionicii (1). 5 a Referitor la bionică (1).

3. [DEXI] bionic, -ă s.f., adj. 1 s.f. Știință care se ocupă cu studiul proceselor biologice și al structurii organismelor vii, cu scopul de a găsi în ele modele pentru crearea unor dispozitive utile în știință sau tehnică; biotehnică. ◊ Bionică informațională = ramură a bionicii care se ocupă cu studiul mecanismelor de recepție, stocare, prelucrare și transmitere a informației la sistemele biologice, pentru transpunerea lor în tehnica informațională. 2 adj. Care aparține bionicii, care se referă la bionică. • sil. bi-o-. pl. -ci, -ce. /<fr. bionique.

4. [DEX '98] BIONIC, -Ă, bionici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Denumire dată preocupărilor privitoare la dispozitivele și mecanismele din sistemele vii, în scopul găsirii unor modele pentru științele tehnice. ◊ (În sintagma) Bionică informațională = ramură a bionicii care studiază mecanismele de recepție, stocare, prelucrare și transmitere a informației la sistemele biologice în vederea transpunerii lor în tehnica informațională. 2. Adj. De bionică (1). [Pr.: bi-o-] – Din fr. bionique.

5. [DN] BIONIC, -Ă adj. Referitor la bionică. [< fr. bionique].

6. [MDN '00] BIONIC, -Ă I. adj. referitor la bionică. II. s. f. știință care studiază procesele biologice și structura organismelor vii, cu scopul de a găsi în ele modele pentru tehnică; biotehnică. (< fr. bionique)

7. [DOOM 3] +bionic (desp. bi-o-) adj. m., pl. bionici; f. bionică, pl. bionice

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] șpirlac sn [At: COMAN, GL. / Pl: ~uri / E: ns cf șerlac] […]
1. [MDA2] șpirlichea vi [At: TDRG 1468 / V: (reg) spâr~, spulichi, spuri~, ~ichi / […]
1. [MDA2] șpițbarbă sf [At: DLR / Pl: ? / E: ger Spitzbart adaptat după […]
1. [MDA2] șpițhamăr sn [At: ALR II, 6781/365 / V: (reg) ~ith~ / Pl: ~e […]
1. [MDA2] șpițigare sf [At: ALR I, 1541/5 / Pl: ~gări / E: ns cf […]
1. [MDA2] șpițuială sf [At: GLOSAR REG. / Pl: ? / E: șpiț5] (Buc; îlv) […]
1. [MDA2] șpițuit, ~ă a [At: ARVINTE, TERM. 44 / Pl: ~iți, ~e / E: […]
1. [MDA2] șplihoarcă sfs [At: LEXIC REG. II, 124 / E: ns cf pliuhă] (Buc; […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro