1. [DEX '09] BIOCATALIZATOR, biocatalizatori, s. m. Substanță care provoacă sau grăbește procesele biologice în organismele vii. [Pr.: bi-o-] – Bio- + catalizator (după fr. biocatalyseur).
2. [MDA2] biocatalizator sm [At: LTR / P: bi-o~ / Pl: ~i / E: bio- + catalizator] Substanță care provoacă sau grăbește o reacție chimică în organismele vii.
3. [DEXI] biocatalizator s.m. Substanță organică sintetizată de organismele vii cu rol activant în reacțiile biologice. Enzimele sînt biocatalizatori. • sil. bi-o-. pl. -i. /bio- + catalizator; cf. germ. Biokatalysator.
4. [DEX '98] BIOCATALIZATOR, biocatalizatori, s. m. Substanță care provoacă sau grăbește o reacție chimică în organismele vii. [Pr.: bi-o-] – Bio- + catalizator (după fr. biocatalyseur).
5. [DN] BIOCATALIZATOR s.m. Substanță organică (enzimă, hormon, vitamină) indispensabilă în procesele biologice. [< germ. Biokatalysator, cf. gr. bios – viață, katalysis – dizolvare].
6. [MDN '00] BIOCATALIZATOR s. m. substanță organică sintetizată de organismele vii care provoacă, favorizează procesele metabolice. (< germ. Biokatalysator)
7. [DOOM 3] biocatalizator (desp. bi-o-) s. m., pl. biocatalizatori
8. [DOOM 2] biocatalizator (bi-o-) s. m., pl. biocatalizatori
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL