1. [MDA2] bioastronautică sf [At: DN3 / P: bi-o-as-tro-na-u- / E: ger Bioastronautik] Ramură a biologiei (1) care studiază condițiile vieții în cosmos și metodele pentru trimiterea oamenilor în cosmos.
2. [DN] BIOASTRONAUTICĂ s.f. Știință care studiază metodele pentru trimiterea oamenilor în cosmos. [< germ. Bioastronautik].
3. [DCR2] bioastronautică s. f. (biol.) ◊ „Institutul de medicină aeronautică din Polonia – primul de acest fel din Europa – își serbează zilele acestea a 50-a aniversare. Institutul întâmpină jubileul desfășurând o activitate prodigioasă pe tărâmul bioastronauticii – un nou domeniu al cercetărilor biologice și medicale. Această nouă disciplină își propune ca obiectiv principal să ferească pe om de factorii care-i dăunează sănătății în timpul zborurilor cosmice.” Sc. 3 XI 78 p. 5 (din germ. Bioastronautik, fr. bioastronautique; DMC 1966; DN3)
4. [DEX '09] BIOASTRONAUTIC, -Ă, bioastronautici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a biologiei care studiază condițiile vieții în cosmos. 2. Adj. De bioastronautică (1). [Pr.: bi-o-as-tro-na-u-] – Din germ. Bioastronautik, fr. bioastronautique.
5. [MDA2] bioastronautic, ~ă a [At: DEX2 / P: bi-o-as-tro-na-u~ / Pl: ~ici, ~ice / E: ger Bioastronautik, fr bioastronautique] De bioastronautică.
6. [DEXI] bioastronautic, -ă s.f., adj. 1 s.f. Știință care se ocupă cu studiul reacțiilor diferitelor organisme, în special ale omului, în timpul zborurilor cosmice; biocosmonautică. 2 adj. Care ține de bioastronautică, care se referă la bioastronautică. • sil. bi-o-. pl. -ci, -ce. /<germ. Bioastronautik, fr. bioastronautique; cf. gr. βίος „viață”, ἄστρον „astru”, ναυτική „navigație”.
7. [MDN '00] BIOASTRONAUTIC, -Ă I. adj. referitor la bioastronautică. II. s. f. știință care studiază reacțiile diferitelor organisme în timpul zborurilor cosmice; biocosmonautică. (< fr. bioastronautique, /II/ germ. Bioastronautik)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL