1. [MDA2] bintătui vt [At: PALIA (1582), ap. CCR 67/25 / P: ~tu-i / V: bân~ / Pzi: ~esc / E: mg büntetni] (Trs; mgmî) A pedepsi.
2. [MDA2] bântătui v vz bintătui
3. [Scriban] bintătuĭésc v. tr. (ung. bütetni). Trans. Vechĭ. Pedepsesc.
4. [DER] bintătui (-uesc, -it), vb. – A pedepsi. Mag. büntetni (DAR; Gáldi, Dict., 107). În Trans., rar. – Der. bintătuială, s. f. (pedeapsă).
5. [DLRLV] BINTĂTUI vb. (Ban., Criș., Trans. SV) A pedepsi. El va bate și bintetlui. FOGARASI, apud TEW. Eu sînt al tău Domn Dumnăzău putearnic, stătătoriu de băsău, cine bintătuiesc răotate părinților în feciori. C 1692, 517r. Purure Dumnedzeu ne bintătuiește în ceastă lume cu bici mare. CAT. B, 44; cf. CAT. CALV., apud TEW; SAVA, RÎNDUIALA SĂBORULUI; MISC. SEC. XVII, 164v; PP, 75v; BUITUL, CAT., apud TEW. Variante: bintătlui (FOGARASI, apud TEW). Etimologie: magh. büntetni. Vezi și bintă, bintătuială.
6. [DLRLV] BINTĂTLUI vb. v. bintătui.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL