1. [Șăineanu, ed. VI] binigiu m. geambaș care încalecă cai neînvățați și cu nărav. [Turc. BINIDJY, rândaș de cai, călăreț].
2. [Scriban] binigíŭ m. (turc. biniği). Vechĭ. Geambaș care învață remonțiĭ saŭ caiĭ nărăvași.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL