1. [DEX '09] BINEȚE1 s. f. pl. (Pop.; în expr.) A(-și) da binețe = a (se) saluta. – Din bine ați [venit].
2. [MDA2] binețe sfp [At: ȘINCAI, HR. I, 175/35 / V: bineț[1] sn / E: bine ați (venit)] (Pop; îe) A-și da (sau, rar, face) ~ A (se) saluta.
3. [DEXI] binețe s.f. pl. Expr. (pop.) A(-și) da (sau a-și face) binețe = a (se) saluta. Și-au dat binețe și-au tăcut (COȘB.). După ce-și făcură binețele cuvenite... înaintară spre scările casei (CR.). ◊ Poet. Lanurile-mi dau binețe (LESN.). • /de la bine ați [venit].
4. [CADE] BINEȚE (pl. -ețuri) sf. Trans. Băn. Salutări: trecînd de-a lungul uliței, oamenii îi dădeau binețe (SLV.): vîslașii își dau binețuri cu oamenii de pe mal (VLAH.) [bine-ați-venit!].
5. [DEX '98] BINEȚE s. f. (Pop.; în expr.) A(-și) da binețe = a (se) saluta. – Din bine ați [venit].
6. [DLRLC] BINEȚE s. f. pl. (Numai în expr.) A(-și) da (sau neobișnuit, a (-și) face) binețe = a (se) saluta. Juca un zîmbet de lumină pe fruntea lui brăzdată-n crețe, Și cînd m-a cunoscut bătrînul, ca-ntinerit, mi-a dat binețe, GOGA, P. 8. Și-au dat binețe și-au tăcut. COȘBUC, P. I 228. După ce-și făcură astfel binețele cuvenite... înaintară spre scările casei. SLAVICI, N. I 93. (Poetic) Să poată da binețe luminii cînd răsare. VINTILĂ, O. 25. Lanurile-mi dau binețe. LESNEA, A. 139.
7. [DLRM] BINEȚE s. f. pl. (În expr.) A (sau a-și) da binețe = a (se) saluta. – Din bine1 ați [venit].
8. [Șăineanu, ed. VI] binețe pl. Tr. salutări: făcură binețele cuvenite. [Lit. bunătăți (cf. Tr. și bunețe), în sens de amabilități].
9. [Scriban] binéțe f. pl. (din bine ați venit). Trans. Ban. A da binețe, a saluta, a ura fericire. A-șĭ lua binețe, a-șĭ lua rămas bun. – Și pl. n. binețurĭ (Vlah.).
10. [MDA2] bineț sn vz binețe
11. [DOOM 3] binețe (pop.) s. f. pl. (în: a(-și) da ~)
12. [DOOM 2] binețe (pop.) (în expr. a(-și) da ~) s. f. pl.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL