1. [DEXI] binefăcut, -ă adj. (despre oameni) Care este viguros, robust, voinic, trupeș. Frumos și binefăcut, el n-a avut multă greutate a cîștiga inima ei (C. NEGR.). • pl. -ți, -te. /bine + făcut.
2. [DLRLC] BINEFĂCUT, -Ă, binefăcuți, -te, adj. Robust, voinic, trupeș. Frumos și binefăcut, el n-a avut multă greutate a cîștiga inima ei. NEGRUZZI, S. I 21.
3. [MDA2] bineface vi [At: COD. VOR. 149 / Pzi: binefac / E: bine + face] (Înv) A face bine.
4. [DEXI] bineface vb. I. intr. (înv.) A face bine. • prez.ind. binefac. /bine + face.
5. [DER] bineface (-c, ăcut), – vb. (Înv.) A face binele. De la bine și face, compus ca în gr. εὐποιεῖν, sl. blagotvoriti, cf. lat. benefacere. Este formă înv., care supraviețuiește în der., și a cărei compunere se simte încă, astfel încît se poate spune indiferent binefacere sau facere de bine. – Der. binefăcător, adj. (care folosește, care face bine); binefacere, s. f. (faptă bună; ajutor dat cuiva).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL