1. [DEX '09] BINEDISPUNE, binedispun, vb. III. Tranz. și refl. A face să se simtă sau a se simți bine. – Bine + dispune.
2. [DEXI] binedispune vb. III. tr., refl. A face să se simtă sau a se simți bine. Vestea l-a binedispus. • prez.ind. binedispun. /bine + dispune.
3. [DOOM 3] binedispune (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. binedispun, 2 sg. binedispui, 3 sg. binedispune, perf. s. 1 sg. binedispusei, 1 pl. binedispuserăm, m.m.c.p. 1 pl. binedispuseserăm; conj. prez. 1 sg. să binedispun, 3 să binedispună; ger. binedispunând; part. binedispus
4. [DOOM 2] binedispune (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. binedispun, 2 sg. binedispui, 1 pl. binedispunem; conj. prez. 3 să binedispună; ger. binedispunând; part. binedispus
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL