1. [MDA2] bilitor, ~oare [At: DOSOFTEI, V. S. 1431 / V: (înv) ~iu sm / Pl: ~i, ~oare / E: bili + -(i)tor] 1 a Care înălbește. 2 smf (Înv) Persoană care spală rufe.
2. [MDA2] bilitoriu sm vz bilitor
3. [DLRLV] BILITOR s. m. (Mold.) Persoană care spală rufe. Duse cămeșile pre la stăpîni, că era bilitoriu. DOSOFTEI, VS. Etimologie: bili + suf. -tor. Vezi și bili.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL