1. [DEX '09] BILANȚIER, -Ă, bilanțieri, -e, adj., s. n. 1. Adj. De bilanț. 2. S. n. Registru în care sunt înscrise bilanțuri. [Pr.: -ți-er] – Bilanț + suf. -ier.
2. [MDA2] bilanțier, ~ă [At: DA ms / Pl: ~i, ~e / E: bilanț + -ier] 1 a De bilanț (1). 2 a Referitor la bilanț (1). 3-4 a Întocmit pe baza (sau în vederea) bilanțului (1). 5 a (Îs) Contabil ~ Contabil specializat în bilanțuri (1). 6 sn Registru cu bilanțuri (1).
3. [DEXI] bilanțier, -ă adj., s.n. (econ.) 1 adj. Care are caracter de bilanț; care se referă la bilanț. 2 s.n. Registru de înscriere a bilanțurilor. 3 adj. Contabil bilanțier = contabil specializat în bilanțuri. • sil. -ți-er. pl. -i, -e. /<it. bilanciere.
4. [DN] BILANȚIER, -Ă adj. Cu caracter de bilanț. [Pron. -ți-er. / < it. bilanciere].
5. [MDN '00] BILANȚIER, -Ă I. adj. cu caracter de bilanț. II. s. n. registru de înscriere a bilanțurilor. (< it. bilancierre)
6. [DCR2] bilanțier, -ă adj. De bilanț ◊ „Atingerea acestei cifre bilanțiere ne dă prilejul unor constatări [...]” Emisiune Radio 20 III 76. ◊ „Un număr bilanțier și omagial [...]” R.lit. 28 XI 85 p. 19 (din bilanț + -ier; C. Lupu în CL 1/83 p. 50; DN3, DEX-S)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL