1. [MDA2] bihindisire sf vz bindisire
2. [DEX '09] BIHINDISI vb. IV v. bindisi.
3. [DEX '09] BINDISI, bindisesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A-i păsa, a se sinchisi de ceva. [Var.: (înv.) bihindisi vb. IV] – Din ngr. beghendízo.
4. [MDA2] benghesi v vz bindisi
5. [MDA2] bihindisi v vz bindisi
6. [MDA2] bindisi vi [At: CREANGĂ, P. 251 / V: benghesi, been-, (înv) bihin- / Pzi: ~sesc / E: ngr βεγηεδισο] (Constr. cu pp „de”) A se sinchisi (de...).
7. [DEXI] bihindisi vb. IV. v. bindisi.
8. [DEXI] bindisi vb. IV. intr. (reg.; construit cu prep. „de”) A-i păsa, a se sinchisi de ceva. Mama... ne jnăpăia, dar noi parcă ne bindiseam de asta? (CR.). • prez.ind. -esc. și (înv.) bihindisi vb. IV. /<ngr. μπεγέντισα, aor. lui μπεγεντίζω.
9. [CADE] BINDISI (-isesc) vb. intr. Mold. A-i păsa, a se sinchisi: Harap-Alb și cu ai săi nii nu bindiseau de asta (CRG.) [tc. bendè + suf. -isi].
10. [DLRLC] BINDISI, bindisesc, vb. IV. Intranz. (Numai în formule negative sau care presupun un răspuns negativ) A se sinchisi (de ceva), a-i păsa (de ceva). Harap-Alb și cu ai săi nici nu bindiseau de asta. CREANGĂ, P. 251. A doua zi dez-dimineață le începeam [nebuniile] din capăt și iar lua mama nănașa din coardă, și iar ne jnăpăia, dar noi parcă bindiseam de asta? CREANGĂ, A. 40.
11. [DLRM] BINDISI, bindisesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A-i păsa, a se sinchisi de ceva. – Ngr. bigentízo (aor. ebegendisa).
12. [Șăineanu, ed. VI] bindisì v. Mold. a-i păsa: ne bătea mama, dar parcă bindiseam de asta CR. [Turc. BENDÈ, păs, printr’un intermediar verbal grec modern (cf. sinchisi)].
13. [Scriban] bindisésc și -xésc și (maĭ vechĭ) beendisésc v. intr. (ngr. gentizo, pron. -ndizo, aor. ebegendisa, catadixesc, d. turc. beĭenmek, aor. begendy; a.î.; bg. beendisvam și bendisam). Mold. Îmi pasă, mă sinchisesc: nu bindisea de nimic. – Și pindisesc (Btș.) În Munt. mă bind-. V. bindesc și teșesc.
14. [DOOM 3] bindisi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bindisesc, 3 sg. bindisește, imperf. 1 bindiseam; conj. prez. 1 sg. să bindisesc, 3 să bindisească
15. [DOOM 2] bindisi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bindisesc, imperf. 3 sg. bindisea; conj. prez. 3 să bindisească
16. [DER] bindisi (-sesc, -it), vb. – A se preocupa, a ține seama, a lua în considerație, a fi la curent. – Mr. bindisire. Tc. beyendi, aorist de la beyenmek „a binevoi” (Iogu, GS, VI, 338); cf. ngr. μπεγεντίζω, pe care Graur, BL, IV, 73, îl consideră drept sursă imediată a cuvîntului rom. Mai puțin probabilă pare explicația pe care o dădea mai înainte aceluiași cuvînt Șeineanu, II, pe baza tc. bende „sclav”.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL