1. [DEX '09] BIGUDIU, bigudiuri, s. n. Tub mic din metal, material plastic etc., folosit pentru ondularea părului. – Din fr. bigoudi.
2. [MDA2] bigudiu sn [At: ALAS, 10 IV 1938, 7/3 / Pl: ~ri (P: ~di-uri) / E: fr bigoudi] Mic obiect de toaletă feminină, de obicei cilindric, în jurul căruia se răsucește și se fixează o șuviță de păr, pentru a o ondula.
3. [DEXI] bigudiu s.n. Obiect de toaletă, confecționat din metal, material plastic etc., de obicei cilindric, în jurul căruia se răsucește o șuviță de păr pentru a o ondula. Și-a pus părul pe bigudiuri. • pl. -uri. /<fr. bigoudi.
4. [DEX '98] BIGUDIU, bigudiuri, s. n. Obiect de toaletă feminină, confecționat din metal, material plastic etc., în jurul căruia se răsucește o șuviță de păr pentru a o ondula. – Din fr. bigoudi.
5. [DLRLC] BIGUDIU, bigudiuri, s. n. Vergea mică de metal, prevăzută cu unele dispozitive, în jurul căreia se răsucește o șuviță de păr pentru a o ondula. Își pune părul pe bigudiuri.
6. [DLRM] BIGUDIU, bigudiuri, s. n. Vergea mică de metal, cu anumite dispozitive, în jurul căreia se răsucește o șuviță de păr pentru a o ondula. – Fr. bigoudi.
7. [DN] BIGUDIU s.n. Mică tijă metalică sau din plastic pe care se răsucește o șuviță de păr pentru a-l ondula. [Pron. -diu. / < fr. bigoudi].
8. [MDN '00] BIGUDIU s. n. mică tijă metalică pe care se răsucește părul pentru a-l ondula. (< fr. bigoudi)
9. [DOOM 3] bigudiu s. n., art. bigudiul; pl. bigudiuri
10. [DOOM 2] bigudiu s. n., art. bigudiul; pl. bigudiuri
11. [Argou] a-i pune (cuiva) mintea pe bigudiuri expr. 1. a deruta, a zăpăci, a încurca. 2. a minți, a păcăli. 3. a cicăli, a sâcâi.
12. [Argou] a-și pune mintea pe bigudiuri expr. (șc.) a învăța pentru examene
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL