1. [DEX '09] BIGOT, -Ă, bigoți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care urmează cu mare severitate toate preceptele rituale ale unei religii; (om) habotnic; bisericos. – Din fr. bigot.
2. [MDA2] bigot, ~ă smf, a [At: NEGRUZZI, S. I, 347 / Pl: ~oți, ~e / E: fr bigot] 1-2 (Persoană) care urmează, în mod rigid, toate preceptele rituale ale unei religii Si: habotnic, bisericos. 3-4 (Prt; fig) (Persoană) care manifestă o atitudine rigidă, intolerantă în anumite chestiuni.
3. [DEXI] bigot, -ă adj., s.m., s.f. (Persoană) care se conformează strict tuturor preceptelor rituale ale unei religii; (om) habotnic. Cui sîntem datori cu acest nou păcat?... Clerului bigot și ignorant (C. NEGR.). • pl. -ți, -te. /<fr. bigot.
4. [CADE] *BIGOT, -OTĂ adj. și sm. f. Cucernic(ă), evlavios peste măsură și superstițios [fr.].
5. [DLRLC] BIGOT, -Ă, bigoți, -te, adj. Care se conformează orbește riturilor bisericești; evlavios, pios. Pătimașă pînă la orbire, dar și vicleană cînd trebuia, prințesa Irina, care era și bigotă, a cumpărat două lumînări groase și le-a trimis la biserica Sărindarului s-o ierte dumnezeu. PAS, L. I 110. Ideile religioase-bigote, se datoresc educației excesiv de religioase. GHEREA, ST. CR. I 293. Cui sîntem datori cu acest nou păcat?... Clerului bigot și ignorant. NEGRUZZI, S. I 347.
6. [DLRM] BIGOT, -Ă, bigoți, -te, adj. (Adesea substantivat) Extrem de religios, pasionat, zelos în credință; habotnic. – Fr. bigot.
7. [DN] BIGOT, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care se conformează strict, zelos tuturor riturilor și prescripțiilor religiei; habotnic. [< fr. bigot].
8. [MDN '00] BIGOT, -Ă adj., s. m. f. (cel) care se conformează strict tuturor preceptelor rituale ale unei religii; habotnic. (< fr. bigot)
9. [Șăineanu, ed. VI] bigot a. evlavios peste măsură și superstițios.
10. [DOOM 3] bigot adj. m., s. m., pl. bigoți; adj. f., s. f. bigotă, pl. bigote
11. [DOOM 2] bigot adj. m., s. m., pl. bigoți; adj. f., s. f. bigotă, pl. bigote
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL