1. [MDA2] bidiganie sf [At: ȘINCAI, HR. II, 30/19 / V: -diha- / Pl: ~gănii / E: ns cf bâzdâganie] (Îvr) Dihanie.
2. [DEXI] bidiganie s.f. (reg.) Dihanie. Ilinca, uitînd păruiala și văzînd groaza ce dase în boieri pentru cele două bidigănii, se simțea mulțumită (AGÂR.). • pl. -ii. g.-d. -iei. /cf. bîzdîganie.
3. [DLRLC] BIDIGANIE, bidigănii, s. f. (Transilv.) Dihanie. Ilinca, uitînd păruiala și văzînd groaza ce dase în boieri pentru cele două bidigănii, se simțea mulțumită. AGÎRBICEANU, S. P. 48. Era ocolit de bidigăniile cele mai urite din lume: cîni, mițe, lupi, vulpi, urși, lei, crocodili și cîte nu mai sînt pe pămînt și pe sub soare. RETEGANUL, P. 111 30.
4. [DLRM] BIDIGANIE, bidigănii, s. f. Dihanie. – V. bîzdîganie.
5. [MDA2] bidihanie sf vz bidiganie
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL