1. [DEX '09] BICIUITOR, -OARE, biciuitori, -oare, adj. (Adesea fig.) Care biciuiește; usturător. [Pr.: -ciu-i-] – Biciui + suf. -tor.
2. [MDA2] biciuitor, ~oare a [At: DA ms / P: ~ciu-i-tor / Pl: ~i, ~oare / E: biciui + -tor] (Adesea fig) 1 Care biciuiește (4). 2 (Fig) Usturător.
3. [DEXI] biciuitor, -oare adj. 1 Care biciuiește; usturător. Vînt biciuitor. 2 Fig. (despre manifestări, acțiuni etc. ale oamenilor) Care este deosebit de critic. O cronică cinematografică biciuitoare. • sil. -ciu-i-. pl. -ori, -oare. /biciui + -tor.
4. [DEX '98] BICIUITOR, -OARE, biciuitori, -oare, adj. (Adesea fig.) Care biciuiește; usturător. – Biciui + suf. -tor.
5. [DLRLC] BICIUITOR, -OARE, biciuitori, -oare, adj. 1. Care lovește, care face să usture. Vînt biciuitor. 2. (Despre vorbe, scrieri, critici) Usturător, aspru, necruțător. Satiră biciuitoare. ♦ (Substantivat) Critic aspru, satiric. Caragiale este un aprig biciuitor al moravurilor burghezi.
6. [DLRM] BICIUITOR, -OARE, biciuitori, -oare, adj. Care biciuiește. – Din biciui + suf. -(i)tor.
7. [DOOM 3] biciuitor (desp. -ciu-i-) adj. m., pl. biciuitori; f. sg. și pl. biciuitoare
8. [DOOM 2] biciuitor (-ciu-i-) adj. m., pl. biciuitori; f. sg. și pl. biciuitoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL