1. [MDA2] bicherit sn [At: DA / Pl: ~uri / E: bicheri] Bicherie.
2. [MDA2] bicheri [At: ȘEZ. II, 149 / V: (reg) ~chiri / Pzi: ~resc / E: bicher] 1 vi (Trs; Ban) A se ține de chefuri și ștrengării. 2 vi (Reg) A tâlhări. 3 vt (Mol) A face un lucru cu migală Cf băciui, migăli, mocăi.
3. [MDA2] bichiri v vz bicheri
4. [DEXI] bicheri vb. IV. tr. (reg.) 1 A face sau a se ține de chefuri, de petreceri și de ștrengării. 2 A hoți, a tîlhări. 3 A face sau a repara un lucru pe îndelete, migălind. Moș Nichifor... nu știu ce bichirea și cisluia prin prejurul căruței (CR.). • prez.ind. -esc. /bicher + -i.
5. [CADE] ❍BICHERI (-eresc), BICHIRI (-iresc) I. vb. intr. Trans. Băn. A duce o viață de becher. II. vb. tr. Mold. A lucra pe îndelete, a migăli: nu știu ce bichirea și cisluia prin prejurul căruții (CRG.).
6. [DAR] bicheri, bicheresc, vb. IV (reg.) 1. a chefui, a se ține de petreceri, ștrengării. 2. a fura, a tâlhări. 3. a migăli, a lucra încet.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL