1. [MDA2] bicaș sm[1] [At: CANTEMIR, ap. TDRG / V: -az (Pl: ~aji), ghi~, (Trs) ~șău, (Pl: ~șei) ~șeu, ~cășeu / Pl: ~i / E: mg békasó „sarea-broaștei”] (Min) 1 (Trs; Mol) Cremene. 2 (Trs; Mol) Cuarț. 3 (Îf bghicaj[2]) Bolovan alb, cristalin Si: (pop) sarea-mâței. 4 (Îf ghi~) Piatră albă pentru fabricarea sticlei.
2. [DEXI] bicaș s.n. (reg.) 1 Cremene. 2 Bolovan alb, cristalin; sarea-mîței. 3 Piatră albă folosită la fabricarea sticlei. • /<magh. békasó.
3. [CADE] BICAȘ (pl. -așe) sn. Mold. Trans. 💎 Cremene, cuarț [ung. békásó].
4. [DLRM] BICAȘ s.n (Reg.) Cremene; cuarț. – Magh. béka-só.
5. [Scriban] bicáș n., pl. e și urĭ (ung. beká-só, cuarț, propriŭ zis „sarea broaștei”). Trans. Mold. Cŭarț. Nisip alb p. fabricarea sticleĭ (CL. 1924, 518). Maĭ rar. Cremene. S.m. Bulgăre (petricică) de cŭarț: a arunca cu bicașĭ. – Și bicaz (de unde și numele satului din județu Neamțu), pl. jĭ (cînd e vorba de bulgări). – Dim. -șel, -jel, pl. eĭ, petricică, bobiță. Pop. ghi-. – În Trans. și beĭcă (ung. béka-), pl. ĭ, cuarț.
6. [MDA2] beică[1] sf vz bicaș
7. [MDA2] bibică[1] sf vz bicaș
8. [MDA2] bicașău sm vz bicaș
9. [MDA2] bicașeu sm vz bicaș
10. [MDA2] bicaz sm vz bicaș
11. [MDA2] bicășeu sm vz bicaș
12. [MDA2] ghicaș[1] sm vz bicaș
13. [CADE] GHICAȘ = BICAȘ.
14. [Scriban] béĭcă V. bicaș.
15. [Scriban] ghicáș, ghicáz, -ășél -ăjél, V. bicaș.
16. [DER] bicaș (-și), s. m. – Cremene. – Var. bicaz, ghigășel, bigășel, bigășea. Mag. békasó (Cihac, II, 482). Se folosește numai în Trans. și Mold.; de aici toponimul Bicaz.
17. [Onomastic] Bic/a, -an, /ă, -aș, -ău, -u v. Iacov II 8.
18. [DRAM 2021] bicaș, bicași, (bdicaș, bghicaș, bicaz), s.m. (reg.) 1. Loc cu pietriș mult; pietriș. 2. Cremene; piatră albă de râu cu care olarii (din loc. Săcel) lustruiau vasele de ceramică nesmălțuite și arse la roșu. ■ (top.) Bicaz, comună situată în zona Codru. (Trans. și Mold.). – Din magh. békasó „cuarț; sarea-broaștei” (DER, MDA); „de aici toponimul Bicaz” (DER, Scriban).
19. [DRAM 2015] bicaș, bicași, (bdicaș, bghicaș, bicaz), s.m. – (reg.) 1. Loc cu pietriș mult; pietriș. 2. Cremene; piatră albă de râu („care se găsește din belșug în pârâul Bistrița”), cu care olarii (din Săcel) lustruiau vasele de ceramică nesmălțuite și arse la roșu (I. Pop, 1970; v. și Dăncuș, 1986: 79). Circulă numai în Trans. și Mold. ♦ (top.) Bicaz, comună situată în zona Codru. – Din magh. békasó „cuarț; sarea-broaștei” (Cihac, DER, MDA); „de aici toponimul Bicaz” (DER, Scriban).
20. [DRAM] bicaș, -i, (bdicaș, bghicaș), s.m. – 1. Loc cu pietriș mult; pietriș. 2. Cremene; piatră albă de râu („care se găsește din belșug în pârâul Bistrița”), cu care olarii (din Săcel) lustruiau vasele de ceramică nesmălțuite și arse la roșu (I. Pop 1970; v. și Dăncuș 1986: 79). Bicaz, toponim în Maramureș. – Din magh. békasó „sarea-broaștei” (MDA).
21. [DRAM 2021] bicaz, s.m. v. bicaș.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL