1. [DEX '09] BIBILOI, bibiloi, s. m. 1. Masculul bibilicii (1). 2. Fig. (Fam.) Bibic2. – Bibil[ică] + suf. -oi.
2. [DEXI] bibiloi s.m. 1 (ornit.) Masculul bibilicii. 2 Fig. (fam.) Bibic2. • pl. -oi. /de la bibilică, cu schimbare de suf.
3. [DEX '98] BIBILOI, bibiloi, s. m. 1. Masculul bibilicii (1). 2.Fig. (Fam.) Bibic2. – Bibil[ică] + suf. -oi.
4. [DLRLC] BIBILOI, bibiloi, s. m. 1. Masculul bibilicii. 2. Fig. (Uneori glumeț) Termen de dezmierdare adresat copiilor și persoanelor iubite. V. bibic. D-odată se auzi glasul înțepat al cocoanei: – Ascultă, unde pleci? – La școală, bibiloi. DELAVRANCEA, H. T. 122. Nu te ascunde, bibiloiule! gîndeai că nu o să te prînz, ai? CARAGIALE, O. I 238.
5. [DLRM] BIBILOI, bibiloi, s. m. Masculul bibilicii. ♦ Fig. (Fam.) Termen de dezmierdare adresat persoanelor iubite. – Din bibil[ică] + suf. -oi.
6. [DOOM 3] bibiloi s. m., pl. bibiloi, art. bibiloii
7. [DOOM 2] bibiloi s. m., pl. bibiloi, art. bibiloii
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL