1. [DEX '09] BIBAZIC, -Ă, bibazici, -e, adj. (În sintagma) Acid bibazic = acid care conține într-o moleculă doi atomi de hidrogen, care pot fi înlocuiți printr-un metal; acid biacid. – Din fr. bibasique.
2. [MDA2] bibazic, ~ă a [At: DA / Pl: ~ici, ~ice / E: fr bibasique] (Chm) Care are două funcțiuni bazice.
3. [DEXI] bibazic, -ă adj. (chim.) Dibazic. ◊ Acid bibazic = acid care conține într-o moleculă doi atomi de hidrogen, care pot fi înlocuiți printr-un metal. • pl. -ci, -ce. /<fr. bibasique.
4. [CADE] *BIBAZIC adj. 🔬 Se zice despre un acid care conține doi atomi de hidrogen care pot fi înlocuiți fie-care prin cîte un atom metalic [fr.].
5. [DEX '98] BIBAZIC, bibazici, adj. (În sintagma) Acid bibazic = acid care conține într-o moleculă doi atomi de hidrogen, care pot fi înlocuiți printr-un metal; acid biacid. – Din fr. bibasique.
6. [DLRLC] BIBAZIC, bibazici, adj. m. (În expr.) Acid bibazic = acid care conține într-o moleculă doi atomi de hidrogen putînd fi înlocuiți printr-un metal.
7. [DLRM] BIBAZIC, bibazici, adj. m. (În expr.) Acid bibazic = acid care conține într-o moleculă doi atomi de hidrogen, care pot fi înlocuiți printr-un metal. – Fr. [acid] bibasique.
8. [DN] BIBAZIC adj.m. (Despre acizi) Cu doi atomi de hidrogen în moleculă, neînlocuibili printr-un metal. [Cf. fr. bibasique].
9. [MDN '00] BIBAZIC adj. dibazic. (< fr. bibasique)
10. [Scriban] bibázic, -ă adj. (bi- și bazic). Chim. Se zice despre o sare care conține de doŭă orĭ atîta bază cît sarea neutră corespunzătoare.
11. [DOOM 3] bibazic adj. m., pl. bibazici; f. bibazică, pl. bibazice
12. [DOOM 2] bibazic adj. m., pl. bibazici; f. bibazică, pl. bibazice
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL