1. [DEX '09] BIATOMIC, -Ă, biatomici, -ce, adj. (Despre o substanță) A cărei moleculă este formată din doi atomi. [Pr.: bi-a-] – Din fr. biatomique.
2. [MDA2] biatomic, ~ă a [At: MACAROVICI, CH. 48, 81 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr biatomique] (Chm; d. o substanță) Care conține doi atomi.
3. [DEXI] biatomic, -ă adj. (chim.; despre substanțe) Care are molecula formată din doi atomi; diatomic. • pl. -ci, -ce. /<fr. biatomique.
4. [CADE] *BIATOMIC adj. 🔬 Se zice despre ori-ce corp simplu al cărui un singur atom se combină cu doi atomi de hidrogen [fr.].
5. [DEX '98] BIATOMIC, -Ă, biatomici, -ce, adj. (Despre o substanță) A cărei moleculă e formată din doi atomi. [Pr.: bi-a-] – Din fr. biatomique.
6. [DLRLC] BIATOMIC, -Ă, biatomici, -e, adj. (Despre corpuri simple) A cărui moleculă conține doi atomi. Oxigenul este un element biatomic. – Pronunțat: bi-a-.
7. [DLRM] BIATOMIC, -Ă, biatomici, -e, adj. (Despre o substanță) A cărei moleculă e formată din doi atomi. [Pr.: bi-a-] – Fr. biatomique.
8. [DN] BIATOMIC, -Ă adj. Cu molecula formată din doi atomi. [Cf. fr. biatomique].
9. [MDN '00] BIATOMIC, -Ă adj. diatomic. (< fr. biatomique)
10. [DOOM 3] biatomic (desp. bi-a-) adj. m., pl. biatomici; f. biatomică, pl. biatomice
11. [DOOM 2] biatomic (bi-a-) adj. m., pl. biatomici; f. biatomică, pl. biatomice
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL