1. [DEX '09] BEZMETICI, bezmeticesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A umbla ca un bezmetic. – Din bezmetic.
2. [MDA2] bezmetici vi [At: CONACHI, ap. TDRG / Pzi: ~cesc / E: bezmetic] (Mol; rar) 1-2 A umbla bezmetic (1, 3) Si: a se năuci, a se ului.
3. [DEXI] bezmetici vb. IV. (pop.) 1 intr. A umbla bezmetic, fără rost. 2 refl. A deveni năuc, zăpăcit. • prez.ind. -esc. /bezmetic + -i.
4. [CADE] BEZMETICI (-icesc) vb. intr. Mold. A-și pierde capul, a umbla bezmetic, ca un smintit.
5. [Șăineanu, ed. VI] bezmeticì v. 1. a rătăci ca un nebun: albinele bezmeticesc fără matcă; 2. a năuci.
6. [DEX '09] BEZMETEC, -Ă adj. v. bezmetic.
7. [DEX '09] BEZMETIC, -Ă, bezmetici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Fără rost, fără căpătâi; p. ext. zăpăcit, năuc, bezmeticit, dezmetic. [Var.: bezmetec, -ă adj.] – Din ucr. bezmatok „[stup] fără matcă”.
8. [MDA2] besmetic, ~ă a vz bezmetic
9. [MDA2] bezmetec, ~ă a vz bezmetic
10. [MDA2] bezmetic, ~ă [At: NECULCE, ap. LET. II, 271/30 / V: ~tec, (înv) besne~ / Pl: ~ici, ~ice / E: ucr безматок] 1-2 a, av (Uneori complinit, pop, prin „la minte”) Zăpăcit. 3-4 a, av Fără rost. 5 a (Înv; d. stupi) Fără matcă (sau cu matca stearpă ori falsă).
11. [DEXI] bezmetec, -ă adj. v. bezmetic.
12. [DEXI] bezmetic, -ă adj. 1 Fără rost, fără căpătîi; ext. zăpăcit, năuc; (pop.) bezmeticit. ◊ (adv.) Umblă bezmetic. 2 (înv.; despre stupi) Fără matcă sau cu matca stearpă. • pl. -ci, -ce. și bezmetec, -ă adj. /<ucr. безматок „[stup] fară matcă”.
13. [CADE] BEZMETIC, BEZMETEC adj. și sm., Mold. 1 Eșit din minți, năuc, zăpăcit: cei mai mulți umblau bezmetici și stăteau pe gînduri (CRG.) ¶ 2 Stup ~, stup fără matcă [rut. bezmatok „stup fără matcă”].
14. [CADE] DESMETIC, DESMETEC, DEZ- adj. și sm. Zăpăcit, buimăcit; smintit: rătăcind ca un desmetic și neștind cum să facă (ISP.): cîntecul dezmetic al lui Mirea (DLVR.) [comp. BEZMETIC].
15. [DEX '98] BEZMETIC, -Ă, bezmetici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Fără rost, fără căpătâi; p. ext. zăpăcit, năuc, bezmeticit, dezmeticit. [Var.: bezmetec, -ă adj.] – Din ucr. bezmatok „[stup] fără matcă”.
16. [DLRLC] BEZMETIC, -Ă, bezmetici, -e, adj. (Mai ales în construcție cu verbe de mișcare) Fără rost, fără căpătîi, zăpăcit. Gheorghe Botezaiu e slujitor cu credință. El n-a umblat bezmetic, căutîndu-și cîștigul cu săbia ori aici, ori dincolo, după cum îi dă simbrie unul ori altul. SADOVEANU, F. J. 570. Găsi pe maica Evlampia îndeletnicindu-s c-un stup bezmetic. SADOVEANU, P. M. 282. Un roi de albine se învîrtea în zbor deasupra capului său și umblau bezmetice de colo pînă colo, neavînd loc unde să se așeze. CREANGĂ, P. 238. ◊ Fig. Iar vîntul cu foarfeca-i galbenă tunde Copacii bezmetici sub zările scunde. LESNEA, I. 125. – Variantă: bezmetec, -ă (CREANGĂ, P. 145) adj.
17. [DLRM] BEZMETIC, -Ă, bezmetici, -e, adj. Fără rost, fără căpătîi; p. ext. zăpăcit. E slujitor cu credință. El n-a umblat bezmetic(SADOVEANU). [Var.: bezmetec, -ă adj.] – Ucr. bezmatok „[stup] fără matcă”.
18. [Șăineanu, ed. VI] bezmètic a. Mold. nebun, zăpăcit: albinele umblau bezmetice de colo până colo CR. [Cf. serb. BEZMATAK, stup fără matcă: bezmetic e o imagine luată dela roirea dezordonată a albinelor fără regină].
19. [Scriban] bezmétic, -ă adj. (nu din rut. bezmátok, fără matca [albinele], ci din bozometic, care vine din bezometic). Nebun, zăpăcit. – Și dezmetic.
20. [Scriban] bezmeticésc v. intr. Devin bezmetic: albinele bezmeticesc fără matcă (Con. 290). – Și refl. Vechĭ și mă dezmeticesc și dezmeticire (nebunie). V. dezmeticesc.
21. [DOOM 3] bezmetic adj. m., pl. bezmetici; f. bezmetică, pl. bezmetice
22. [DOOM 2] bezmetic adj. m., pl. bezmetici; f. bezmetică, pl. bezmetice
23. [MDO] bezmetic
24. [IVO-III] bezmetic.
25. [DER] bezmetic, (bezmetică), adj. – Zăpăcit, năuc, aiurit. Var. dezmetic. Der. din sl. bezumŭ „nebunie” (Iordan, Arhiva, XXX, 221; REW 428), cu fonetism dezvoltat ca în sl. bezŭ matokŭ „(stup) fără regină”, cf. sb. bezmatičiti „a rămîne fără regină” (Weigand, Jb, XIV, 112; Loewe 56; DAR; Pușcariu, Lr., 356). Asocierea poate părea curioasă, dar este ilustrată suficient de citatul lui Conachi (dat de Scriban): albinele bezmeticesc fără matcă. După Giuglea, Dacor., II, 823, besmetic ar proveni din lat. amphisbeticus, ca în it. bisbetico. – Var. desmetic „zăpăcit” contrazice semantismul lui desmetici „a se trezi din beție, a-și veni în fire”. Este posibil ca desmetici să reprezinte un mai vechi *desmîntici < lat. *deexmenticare (cf. it. dimenticare, REW 2550a), care a însemnat probabil același lucru ca bezmetici „a zăpăci, a năuci”. Ulterior, desmetici a fost simțit ca opusul lui bezmetici și interpretat ca „des-zăpăci”, după schema normală a rom. (cf. face-desface; îmbrăca-desbrăca; închide-deschide). Altă ipoteză, care îl explică pe dezmetic prin contaminarea lui bezmetic cu desmetici, la Pușcariu, Dacor., VIII, 111.
26. [DLRLV] BEZMETIC adj. (Mold.) Zăpăcit, uluit, buimac, Îl bucura …, ca un bezmetic ce era la minte. NECULCE. Etimologie: ucr. bezmatok „(stup) fără matcă”. Cf. buiguit2 (2), buiguitor (2), cebăluit.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL