1. [DEX '09] BEZMETIC, -Ă, bezmetici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Fără rost, fără căpătâi; p. ext. zăpăcit, năuc, bezmeticit, dezmetic. [Var.: bezmetec, -ă adj.] – Din ucr. bezmatok „[stup] fără matcă”.
2. [MDA2] bezmetic, ~ă [At: NECULCE, ap. LET. II, 271/30 / V: ~tec, (înv) besne~ / Pl: ~ici, ~ice / E: ucr безматок] 1-2 a, av (Uneori complinit, pop, prin „la minte”) Zăpăcit. 3-4 a, av Fără rost. 5 a (Înv; d. stupi) Fără matcă (sau cu matca stearpă ori falsă).
3. [DEXI] bezmetic, -ă adj. 1 Fără rost, fără căpătîi; ext. zăpăcit, năuc; (pop.) bezmeticit. ◊ (adv.) Umblă bezmetic. 2 (înv.; despre stupi) Fără matcă sau cu matca stearpă. • pl. -ci, -ce. și bezmetec, -ă adj. /<ucr. безматок „[stup] fară matcă”.
4. [CADE] BEZMETIC, BEZMETEC adj. și sm., Mold. 1 Eșit din minți, năuc, zăpăcit: cei mai mulți umblau bezmetici și stăteau pe gînduri (CRG.) ¶ 2 Stup ~, stup fără matcă [rut. bezmatok „stup fără matcă”].
5. [DEX '98] BEZMETIC, -Ă, bezmetici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Fără rost, fără căpătâi; p. ext. zăpăcit, năuc, bezmeticit, dezmeticit. [Var.: bezmetec, -ă adj.] – Din ucr. bezmatok „[stup] fără matcă”.
6. [DLRLC] BEZMETIC, -Ă, bezmetici, -e, adj. (Mai ales în construcție cu verbe de mișcare) Fără rost, fără căpătîi, zăpăcit. Gheorghe Botezaiu e slujitor cu credință. El n-a umblat bezmetic, căutîndu-și cîștigul cu săbia ori aici, ori dincolo, după cum îi dă simbrie unul ori altul. SADOVEANU, F. J. 570. Găsi pe maica Evlampia îndeletnicindu-s c-un stup bezmetic. SADOVEANU, P. M. 282. Un roi de albine se învîrtea în zbor deasupra capului său și umblau bezmetice de colo pînă colo, neavînd loc unde să se așeze. CREANGĂ, P. 238. ◊ Fig. Iar vîntul cu foarfeca-i galbenă tunde Copacii bezmetici sub zările scunde. LESNEA, I. 125. – Variantă: bezmetec, -ă (CREANGĂ, P. 145) adj.
7. [DLRM] BEZMETIC, -Ă, bezmetici, -e, adj. Fără rost, fără căpătîi; p. ext. zăpăcit. E slujitor cu credință. El n-a umblat bezmetic(SADOVEANU). [Var.: bezmetec, -ă adj.] – Ucr. bezmatok „[stup] fără matcă”.
8. [Șăineanu, ed. VI] bezmètic a. Mold. nebun, zăpăcit: albinele umblau bezmetice de colo până colo CR. [Cf. serb. BEZMATAK, stup fără matcă: bezmetic e o imagine luată dela roirea dezordonată a albinelor fără regină].
9. [Scriban] bezmétic, -ă adj. (nu din rut. bezmátok, fără matca [albinele], ci din bozometic, care vine din bezometic). Nebun, zăpăcit. – Și dezmetic.
10. [DEX '09] BEZMETEC, -Ă adj. v. bezmetic.
11. [MDA2] besmetic, ~ă a vz bezmetic
12. [MDA2] bezmetec, ~ă a vz bezmetic
13. [DEXI] bezmetec, -ă adj. v. bezmetic.
14. [CADE] DESMETIC, DESMETEC, DEZ- adj. și sm. Zăpăcit, buimăcit; smintit: rătăcind ca un desmetic și neștind cum să facă (ISP.): cîntecul dezmetic al lui Mirea (DLVR.) [comp. BEZMETIC].
15. [DOOM 3] bezmetic adj. m., pl. bezmetici; f. bezmetică, pl. bezmetice
16. [DOOM 2] bezmetic adj. m., pl. bezmetici; f. bezmetică, pl. bezmetice
17. [MDO] bezmetic
18. [IVO-III] bezmetic.
19. [DER] bezmetic, (bezmetică), adj. – Zăpăcit, năuc, aiurit. Var. dezmetic. Der. din sl. bezumŭ „nebunie” (Iordan, Arhiva, XXX, 221; REW 428), cu fonetism dezvoltat ca în sl. bezŭ matokŭ „(stup) fără regină”, cf. sb. bezmatičiti „a rămîne fără regină” (Weigand, Jb, XIV, 112; Loewe 56; DAR; Pușcariu, Lr., 356). Asocierea poate părea curioasă, dar este ilustrată suficient de citatul lui Conachi (dat de Scriban): albinele bezmeticesc fără matcă. După Giuglea, Dacor., II, 823, besmetic ar proveni din lat. amphisbeticus, ca în it. bisbetico. – Var. desmetic „zăpăcit” contrazice semantismul lui desmetici „a se trezi din beție, a-și veni în fire”. Este posibil ca desmetici să reprezinte un mai vechi *desmîntici < lat. *deexmenticare (cf. it. dimenticare, REW 2550a), care a însemnat probabil același lucru ca bezmetici „a zăpăci, a năuci”. Ulterior, desmetici a fost simțit ca opusul lui bezmetici și interpretat ca „des-zăpăci”, după schema normală a rom. (cf. face-desface; îmbrăca-desbrăca; închide-deschide). Altă ipoteză, care îl explică pe dezmetic prin contaminarea lui bezmetic cu desmetici, la Pușcariu, Dacor., VIII, 111.
20. [DLRLV] BEZMETIC adj. (Mold.) Zăpăcit, uluit, buimac, Îl bucura …, ca un bezmetic ce era la minte. NECULCE. Etimologie: ucr. bezmatok „(stup) fără matcă”. Cf. buiguit2 (2), buiguitor (2), cebăluit.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL