1. [DEX '09] BELȘUG, belșuguri, s. n. Cantitate îndestulătoare de bunuri (necesare traiului); abundență, bogăție, îmbelșugare. ◊ Loc. adv. Din belșug = în cantitate mare, din plin. [Var.: (reg.) bielșug, bilșug s. n.] – Din magh. böség.[1]
2. [MDA2] belșug sn [At: VARLAAM, C., ap. DA / V: bie-, bil-, (înv) bevșag, bevș-, birș-, bișag, biș-, biușag, biușig, biuș-, bivșag, bivș- / Pl: (rar) ~uri / E: mg böség] 1 Cantitate mare de bunuri necesare traiului Si: abundență, bogăție, îmbelșugare Cf berechet, har, prisosință, sațiu, sloată, spor. 2 (Îlav) Din ~ În cantitate mare.[1]
3. [DEXI] belșug s.n. Cantitate îndestulătoare de bunuri (necesare traiului); abundență, bogăție. ◊ Loc.adv. Din belșug = din plin; în cantitate mare. • și (reg.) bielșug, bilșug, bivșug s.n. /<magh. bőség.
4. [CADE] BELȘUG (pl. ‼ -uguri) sn. Îndestulare, prisosință, abondanță, îmbelșugare: ei nu se puteau sătura văzînd atîta ~ în casa lor (ISP.); din ~, în mare cantitate, cu prisosință [ung. bőség].
5. [DEX '98] BELȘUG s. n. Cantitate îndestulătoare de bunuri (necesare traiului); abundență, bogăție. ◊ Loc. adv. Din belșug = în cantitate mare, din plin. [Var.: (reg.) bielșug, bilșug s. n.] – Din magh. böség.[1]
6. [DLRLC] BELȘUG s. n. (În opoziție cu lipsă; uneori urmat de determinări introduse prin prep. «de») Cantitate mare de bunuri materiale care depășește ceea ce e necesar; abundență; prisos, îmbelșugare, bogăție. Mai mulțumim partidului o dată, Și mulțumim la toți care-l conduc, Și o să dăm producție bogată, Să fie pace bună și belșug! DEȘLIU, M. 72. Era o mîngîiere belșugul de apă din primăvara blîndă, plină de făgăduinți. CĂLUGĂRU, O. P. 212 Luați [birul] de la ăi mari, cu pătulele pline. Pe ei seceta nu i-a lovit, căci au hrană din anii de belșug. PAS, L. I 17. Se vede c-o început a fi belșug în țară despre tagma patrioților. ALECSANDRI, T. 571. ◊ Fig. E-atît belșug de viață puternică și trează În oamenii, aceștia. DEȘLIU, în POEZ. N. 166. ◊ Loc. adv. Din belșug = din plin, cu prisosință, în cantitate mare. Semănăturile de toamnă au răsărit din belșug. SAHIA, U.R.S.S. 95. Din belșug să ai toate și totuși fără cheltuială nu poți să ții o casă. POPOVICI-BĂNĂȚEANU, V. M. 130. – Variante: bielșug (SADOVEANU, Z. C. 145, CREANGĂ, P. 330), bilșug (DELAVRANCEA, S. 219, ODOBESCU, S. A. 110) s. n.
7. [DLRM] BELȘUG s. n. Cantitate mare de bunuri materiale care depășește ceea ce e necesar; abundență, prisos. ◊ Loc. adv. Din belșug = în cantitate mare, din plin. [Var.: bielșug, bilșug s. n.] – Magh. böség.[1]
8. [Șăineanu, ed. VI] belșug n. abundanță, îndestulare: trăiește în belșug. [Ung. BÖLSÉG].
9. [Scriban] belșúg, bĭelșúg și bilșúg n., pl. urĭ (ung. bölség, bóvség, böség. V. biŭ). Abundanță, îmbelșugare: a trăi în belșug. Din belșug, (vechĭ și de biŭ), în abundanță, cu îmbelșugare, mult: avem lemne din belșug. – În Olt. bișág. Vechĭ bișúg, biŭșúg, bivșúg, bevșúg, bivșág.
10. [DEX '09] BIELȘUG s. n. v. belșug.
11. [DEX '09] BILȘUG s. n. v. belșug.
12. [MDA2] beușag sn vz belșug
13. [MDA2] beușug sn vz belșug
14. [MDA2] bevșag sn vz belșug
15. [MDA2] bevșug sn vz belșug
16. [MDA2] bielșug sn vz belșug
17. [MDA2] bilșug sn vz belșug
18. [MDA2] birșug sn vz belșug
19. [MDA2] bișag sn vz belșug
20. [MDA2] bișug sn vz belșug
21. [MDA2] biușag sn vz belșug
22. [MDA2] biușig sn vz belșug
23. [MDA2] biușug sn vz belșug
24. [MDA2] bivșag sn vz belșug
25. [MDA2] bivșug sn vz belșug
26. [DEXI] bielșug s.n. v. belșug.
27. [DEXI] bilșug s.n. v. belșug.
28. [DEXI] bivșug s.n. v. belșug.
29. [CADE] BIELȘUG = BELȘUG.
30. [CADE] ❍BILȘUG – BELȘUG.
31. [CADE] BIȘAG = BELȘUG.
32. [CADE] BIUȘAG (pl. -guri) sn. Olten. Trans. Maram. = BELȘUG [ung. böség].
33. [CADE] BlȘUG 👉 BELȘUG.
34. [DLRLC] BILȘUG s. n. V. belșug.
35. [Scriban] bevșúg V. belșug.
36. [Scriban] bĭelșug V. belșug.
37. [Scriban] bilșúg V. belșug.
38. [Scriban] bișág V. belșug.
39. [Scriban] bișúg V. belșug.
40. [Scriban] biŭșúg V. belșug.
41. [Scriban] bivșág, bivșúg V. belșug.
42. [DOOM 3] belșug s. n., pl. belșuguri
43. [DOOM 2] belșug s. n., pl. belșuguri
44. [MDO] belșug
45. [IVO-III] belșug, -guri.
46. [DER] belșug (belșuguri), s. n. – Abundență, bogăție, îmbelșugare. – Var. bi(e)șug, bi(v)șug, biușug, bișag, etc., toate înv. Mag. bőseg (Cihac, II, 481). – Der. belșugos, adj. (abundent); îmbelșuga, vb. (a face să devină îmbelșugat); îmbelșugat, adj. (abundent, bogat).
47. [CECC] A trăi ca un bimbașa – e o expresie prin care se înțelege „a trăi în belșug”. Expresia vine de la numele unui faimos căpitan de arnăuți din timpul zaverei (1821), Bimbașa Sava, care se îmbogățise de pe urma hoților la drumul mare, pe care avea misiunea să-i prindă; și făcînd averea ușor, își îngăduia să trăiască pe picior mare. IST.
48. [DRAM 2021] biușug, biușuguri, (bdiușig, biușâg), s.n. (reg.) Belșug, prosperitate: „Și așa a trăit cu bdiușig ani de-a rândul” (Lenghel, 1979: 199). – Din magh. böseg „belșug” (Scriban, MDA).
49. [DRAM 2015] biușug, biușuguri, (bdiușig, biușâg), s.n. – (reg.) Belșug, prosperitate: „Și așa a trăit cu bdiușig ani de-a rândul” (Lenghel, 1979: 199). – Din magh. böseg „belșug” (Scriban, MDA).
50. [DRAM] biușug, -uri, (bdiușig, biușâg), s.n. – Belșug, prosperitate: „Și așa a trăit cu bdiușig ani de-a rândul” (Lenghel 1979: 199). – Din magh. böseg „belșug”.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL