1. [DEX '09] BETEAG, -Ă, betegi, -ge, adj., s. m. și f. (Pop.) 1. (Om) infirm, schilod. 2. (Om) bolnav. – Din magh. beteg.
2. [MDA2] beteag smf, a [At: CUV. D. BĂTR. II, 454 / V: bit-, biteagă / Pl: ~egi, ~eagi, ~ege / E: mg beteg] (Pop) 1-2 (Om) infirm. 3-4 (Om) bolnav.
3. [DEXI] beteag, -ă adj., s.m., s.f. (pop.) 1 (Om) infirm, schilod. Nu căta că-i cam beteag la nas (ALECS.). 2 (Om) bolnav. De o lună nevasta lui e cam beteagă. • pl. -egi, -ege. /<magh. beteg.
4. [CADE] BETEAG adj. 1 Care are un beteșug, schilod, olog: ~ de o mînă, de un picior ¶ 2 Infirm, neputincios, nevoiaș: să fii nevoit să trăești cu una ~ă pînă la sfirșitul vieții (CRG.) ¶ 3 Bolnav [ung. beteg].
5. [DLRLC] BETEAG, -Ă, betegi, -e, adj. 1. (Despre ființe sau organele lor) Care are un defect, o infirmitate; schilod/infirm. Nu e vina ta că te-ai născut beteag. BARANGA, V. A. 8 Pe patul său, lungit, cu piciorul beteag, oblojit, peste învelitoare, stătea Iani. PAS, L. I 99. Cocostîrci betegi și reumatici șchioapătă ca după o cursă neizbutită. ANGHEL, PR. 113. ◊ Fig. Mut scaunul beteag de lîngă masă Și stau așa, cu spatele la sobă. TOPÎRCEANU, P. O. 65. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. «la» sau «de» și arătînd organul bolnav) Destul strig și lăcrămez, zice, că-s beteagă de picioare și nu ies din casă. SADOVEANU, N. F. 173. Un ciocîrlan șchiop, jumulit și beteag la o aripă. POPESCU, B. III 122. Nu căta că-i cam beteag la nas. L-au pișcat țînțarii. ALECSANDRI, T. I 429. [Iubita] mi-e beteagă, vai, d-o mînă. N-a spălat rufe de-o lună. TEODORESCU, P. P. 308. 2. (Transilv., Ban., în opoziție cu sănătos) Bolnav. Se văieta, că nu mai poate de beteagă. RETEGANUL, P. I 48. Cine are dor și drag Cîtu-i lumea-i tot beteag. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 396.
6. [DLRM] BETEAG, -Ă, betegi, -e, adj. 1. Schilod, infirm. 2. (Reg., adesea substantivat) Bolnav. – Magh. beteg.
7. [Șăineanu, ed. VI] beteag a. 1. schilod, olog, ciung; 2. bolnav, infirm. [Ung. BETEG, bolnav].
8. [Scriban] beteág, -ă adj., pl. egĭ, ege (ung. beteg, bolnav, d. mgerm. de sus wêtac, wêtage, durere, boală). V. meteahnă. Vătămat, infirm.
9. [MDA2] biteag, ~ă a vz beteag
10. [DOOM 3] beteag (pop.) adj. m., s. m., pl. betegi; adj. f., s. f. beteagă, pl. betege
11. [DOOM 2] beteag (pop.) adj. m., s. m., pl. betegi; adj. f., s. f. beteagă, pl. betege
12. [DER] beteag (beteagă), adj. – 1. Bolnav. – 2. Invalid. Mag. beteg „bolnav” (Miklosich, Fremdw., 78; Cihac, II, 482; Gáldi, Dict., 84), de unde provin și sb. beteg, rut. betehe (după Miklosich, Wander., 12 și Berneker 63, rut provine din rom.). Der. betegos, adj. (bolnăvicios, plăpînd); beteji, vb. (a se îmbolnăvi, a suferi de ceva); betejeală, s. f. (boală, beteșug); betejitură, s. f. (boală, infirmitate); beteșug, s. n. (boală, infirmitate). Toți der. sînt normali, cu excepția ultimului, care provine direct din mag. betegség. Introdus în sec. XVI.
13. [DLRLV] BETEAG adj. și s. m. 1. (Mold., Ban., Trans.) Bolnav. A: Unul nestătătoriu și de răscoale și gîlceave scornitoriu …, ca un rău și beteag mădulariu din trupul monarhii[i] curmat și tăiat a fi se cade. CANTEMIR, IST. C: [Isus] vindecă beteagii. NT 1648, 5v. Eu am fost la lume și am fost beteag. FL. D 1693, 33v. Infirmus. Betyag. Betegh (…). Infirmus sum. S Betyag. Betegh vagiok. LEX. MARS., 217. Invalidus. Betyag. Betegh. LEX. MARS., 220. Perinfirmus. Betyag. Betegh. LEX. MARS., 235. Frundza acelora pomi foarte hăsnuiaște beteagilor. MISC. SEC. XVII, 122r. Sau ai socotit cu ceva pre vrun beteag? POGREB., 109r. Iară Filip să beteji de voie rea și era foarte rău beteag. A 1776,102r; cf. AGYAGFALVI, apud TEW; MOL. 16761, 226v; SA, 34r, 34v, 35r; C 1692, 503v; MOL. 1695, 66r; MISC. SEC. XVII, 10v, 48v, 144r; AMD 1708, 89r; TEMPEA, apud TEW; C 1729, 76r; AMD 1759, 57v; PF, 88v; OG, 378, 379, 380, 383. // B: De va fi vreuna din oi beteagă, trebuie să-i taie carnea cea putredă. ANTIM. 2. (Mold., TR) Infirm. A: Nu să pot certa … stricații și beteagii. PRAV. Ochiul muierii cel beteag. DOSOFTEI, VS; cf. CANTEMIR, IST.; VI 1764, 29v. B: Singuri mărturisiră cum să fie fost acei oameni … furi și jăhuitori, șchiopi și beteagi, fărmăcători și turbați. VI 1671, 64v. Un cerbu era beteag la un ochiu. E 1748, 18v; cf. ÎNDREPTAREA LEGII; VI 1673, 38v; CRON. 1687, 32v; VI 1700, 39r; VI 1745, 427v; VI 1779, 150r. // C: Să dusă la Rîm, la Tiveriia împărat, carele era beteag de un ochiu. C 1729, 57v. ♦ Slăbit. B: Oglașenicul … ce va fi beteag de boală … atunce fără îndoire să se boteaze. MIST., 36r. Etimologie: magh. beteg. Vezi și betejeală, beteji, betejie, betejit, betejune, beteșig, nebetejit. Cf. boleac, zaif.
14. [DRAM 2021] beteag, -ă, beteji, -e, adj. (reg.) Bolnav, suferind: „O floare aflai, / În sân o-aruncai, / Beteagă pticai” (Calendar, 1980: 7). (Crișana, Maram., Trans.). – Din magh. beteg „bolnav” (MDA).
15. [DRAM 2015] beteag, -ă, beteji, -e, adj. – (reg.) Bolnav, suferind: „O floare aflai, / În sân o-aruncai, / Beteagă pticai” (Calendar, 1980: 7). – Din magh. beteg „bolnav” (MDA) < germ. wetac, wetage „durere, boală” (Șăineanu, Scriban, DER).
16. [DRAM] beteag, -ă, adj. – Bolnav, suferind: „O floare aflai, / În sân o-aruncai, / Beteagă pticai” (Calendar 1980: 7). – Din magh. beteg „bolnav”.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL