1. [MDA2] beseadă sf [At: PSALT. SCH. 340 / V: -sadă, băsadă / Pl: ~de, (înv) -săzi / E: vsl весега, mg beszéd] 1 (Trs) Vorbă. 2 (Trs) Convorbire. 3 (Reg) Anecdotă. 4 (Reg) Ghicitoare.
2. [DEXI] beseadă s.f. 1 (înv.) Convorbire; vorbă. Domnul duse-se dacă svîrși beseada cu Avraam (P. Or.). 2 (reg.) Anecdotă; ghicitoare. • pl. -e. și (înv., reg.) băsadă s.f. /<slav. весѣда, magh. beszéd.
3. [CADE] BESEADĂ, BESADĂ, BĂSADĂ sf. Trans. Maram. Oaș. Convorbire; vorbă [ung.].
4. [Scriban] beseádă f. pl. ede (vsl. besĭeda, de unde și ung. beszéd a.î.). Vechĭ. Rar azĭ. Convorbire. – Și băsadă, pl. ade și azĭ (Maram.). Și besédie (Olt.), palavră (NPl. Ceaur, 117).
5. [MDA2] băsadă sf vz beseadă
6. [MDA2] besadă sf vz beseadă
7. [DEXI] băsadă s.f. v. beseadă.
8. [CADE] BĂSADĂ 👉 BESEADĂ.
9. [CADE] BESADĂ 👉 BESEADĂ.
10. [Scriban] băsádă V. beseadă.
11. [DER] băsadă (-de), s. f. – (Trans., înv.) Conversație, taifas. – Var. bes(e)adă, băseadă. Sl. besĕda, în limba veche; și de asemenea din mag. beszéd (< sl.), în Trans. – Der. băsăd(u)i, vb. (a sta de vorbă, a sta la taifas).
12. [DLRLV] BESADĂ s. f. (Criș., Trans. SV) Vorbă, discuție. Cu besedzi blînde lucrul tău mînțesc. VCC, 29. Îndirepteadze-ne cu besada ta. MISC. SEC. XVII, 64r; cf. MOL. 1695, 83v; VCC, 40, 42; VISKI, apud TEW; MISC. SEC. XVII, 50r; PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW. Etimologie: magh. beszéd. Vezi și băsădui. Cf. alegere.
13. [DRAM 2021] băsadă, băsade, băsazi, (besadă), s.f. (reg.; înv.) Vorbă, cuvânt; conversație, taifas: „Dar feciorii și fetele mari, care-au umblat prin lume, nu prea credeau besezile aiestea” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 142). – Din sl. besěda (Densusianu, MDA); cf. magh. beszéd (DER).
14. [DRAM 2021] besadă, s.f. v. băsadă („vorbă”).
15. [DRAM 2015] băsadă, băsade, (besadă), s.f. – (reg.; înv.) Vorbă, cuvânt; conversație, taifas: „Gruișor cu slujnica, / Că li-i una besada / Și blidu și lingura” (Memoria, 2001: 104). – Din sl. besěda < vsl. besědovati „a vorbi, a sta de vorbă” (Densusianu, MDA); cf. magh. beszéd (< sl.) (DER).
16. [DRAM 2015] besadă, s.f. – v. băsadă („vorbă”).
17. [DRAM] băsadă, băsade, (besadă), s.f. – Vorbă, cuvânt; conversație, taifas: „Gruișor cu slujnica / Că li-i una besada / Și blidu și lingura” (Memoria 2001: 104). – Sl. besĕda, cf. magh. beszéd (< sl.).
18. [DRAM] besadă, s.f. – v. băsadă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL