Definiție și ce înseamnă berlină

1. [DEX '09] BERLINĂ, berline, s. f. (Înv.) 1. Trăsură mare, închisă, asemănătoare cupeului, cu două banchete așezate față în față. 2. Autoturism cu două sau patru portiere și cu patru geamuri laterale. – Din fr. berline, it. berlina.

2. [MDA2] berlină sf [At: DA / Pl: ~ne / E: fr berline] 1 (Înv) Trăsură mare, închisă, asemănătoare cupeului, cu două banchete față în față. 2 Autoturism cu două sau patru portiere și patru geamuri laterale.

3. [DEXI] berlină s.f. 1 (înv.) Trăsură în formă de cupeu, cu patru locuri (fabricată pentru prima oară în Berlin). 2 Caroserie de automobil cu patru uși și cu patru geamuri mobile laterale. ♦ Mașină avînd acest tip de caroserie. ◊ (adj.) Dacie berlină. • pl. -e. /<fr. bérline, it. berlina.

4. [CADE] *BERLINĂ (pl. -ne) sf. Trăsură, în formă de cupeu, cu 4 locuri, fabricată dintru ’ntîiu la Berlin (🖼 454) [fr.].

5. [DEX '98] BERLINĂ, berline, s. f. (Înv.) 1. Trăsură mare închisă, asemănătoare cu cupeul, cu două banchete așezate față în față. 2. Autoturism cu două sau patru portiere și cu patru geamuri laterale. – Din fr. berline, it. berlina.

6. [DLRLC] BERLINĂ, berline, s. f. (Învechit, rar) Tip de trăsură, în formă de cupeu, cu patru locuri. La noapte luați o berlină și plecați. CAMIL PETRESCU, T. II 476.

7. [DLRM] BERLINĂ, berline, s. f. (Înv.) Tip de trăsură în formă de cupeu, cu patru locuri. – Fr. berline (it. berlina).

8. [DN] BERLINĂ s.f. 1. Trăsură în formă de cupeu cu patru locuri (fabricată pentru prima oară la Berlin). 2. Caroserie de automobil cu patru uși și patru geamuri mobile laterale; sedan. [< fr. bérline, cf. it. berlina].

9. [MDN '00] BERLINĂ s. f. 1. trăsură; cupeu cu patru locuri. 2. caroserie de automobil cu patru uși și patru geamuri laterale. (< fr. bérline)

10. [Scriban] *berlínă f., pl. e (fr. berline, d. orașu Berlin, de unde a venit moda unor asemenea trăsuri). Un fel de cupeŭ maĭ mare, cu doŭă canapele, ca și landou. V. butcă, rădvan.

11. [DOOM 3] berlină s. f., g.-d. art. berlinei; pl. berline

12. [DOOM 2] berlină s. f., g.-d. art. berlinei; pl. berline

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '98] MEIȘOR, meișori, s. m. Numele a trei plante erbacee din familia gramineelor: […]
1. [MDA2] sanguinarie sf [At: DN4 / Pl: ~ii / E: lat sanguinaria, fr sanguinaire] […]
1. [DFL] Broughtonia sanguinea R. Br. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori roșii-purpur, labei în interior […]
1. [DFL] Calothamnus sanguineus R. Br. Specie care înflorește vara. Flori roșii-închis, 4 sepale, 4 […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
1. [MDA2] sorbestrea sf [At: GRECESCU, FL. 197 / V: (reg) soarbestre (A: nct) / […]
1. [DEX '09] SANGULIE, sangulii, s. f. (Înv. și pop.) Țesătură foarte fină (de mătase); […]
1. [DEX '09] SANHEDRIN s. n. Tribunal penal la vechii iudei; fig. grup de oameni […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro