[DE] BERGSON [bercsɔn], Henri (1859-1941), filozof francez. A criticat pozitivismul, susținînd că știința trebuie prelungită cu o metafizică definită ca „experiență integrală” („Introducere în metafizică”). Esența metafizicii sale este teoria duratei („Eseu asupra datelor imediate ale conștiinței”). A elaborat o teorie a cunoașterii axată pe intuiție, o metafizică a vieții de tip intuiționist, potrivit căreia esența vieții rezidă într-o energie care împinge spre evoluție, numită „elan vital” („Evoluție creatoare”). Studii de psihologie etică și estetică („Cele două surse ale moralei și religiei”, „Rîsul”). Premiul Nobel pentru literatură (1927).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL