1. [MDA2] beoțian, ~ă [At: DA / Pl: ~ieni, ~iene / E: fr béotien] 1-2 smf, a (Persoană) din Beoția. 3 a (Liv; înv; nrc) Greoi la minte.
2. [DEXI] beoțian, -ă s.m., s.f., adj. 1 s.m. (la pl.) Populație de origine greacă, care locuia în Beoția, regiune istorică din Grecia centrală; (și la sg.) persoană care făcea parte din această populație. 2 adj. Care aparținea Beoției sau beoțienilor; care se referă la Beoția sau la beoțieni; originar din Beoția. 3 s.m., s.f., adj. (Om) ignorant, lipsit total de preocupări intelectuale (cu aluzie la reputația locuitorilor Beoției antice). • sil. be-o-ți-an. pl. -ieni, -iene. <fr. béotien; cf. nm. pr. Beoția, regiune istorică în Grecia centrală.
3. [DN] BEOȚIAN, -Ă s.m. și f. Locuitor al Beoției antice. ♦ (Fig.) Ignorant, lipsit total de preocupări intelectuale (aluzie la reputația locuitorilor Beoției antice). [Pron. -ți-an, < fr. béotien].
4. [MDN '00] BEOȚIAN, -Ă adj., s. m. f. (om) ignorant, lipsit total de preocupări intelectuale. (< fr. béotien)
5. [Șăineanu, ed. VI] beoțian m. 1. locuitor din Beoția; 2. fig. om stupid.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL