1. [MDA2] belitură [At: LET. I A 102/36 / Pl: ~ri / E: belit + -tură] 1 sf Julitură. 2 sfp (Fig; înv) Jefuire (de bani). 3 sf (Îrg; în batjocură) Vită slabă.
2. [CADE] ‡BELITURĂ (pl. -turi) sf. 1 Jupuitură, rana ce se vede pe locul unde s’a jupuit pielea ¶ 2 familiar Despuiere de averi, jupuială, exacțiune: aceste răutăți și belituri ce făcea Aron-Vodă, neputînd suferi țara (N.-COST.) [beli].
3. [Scriban] belitúră f., pl. ĭ. Loc belit (jupuit). Fig. Jaf (Let. 1, 473).
4. [Argou] belitură, belituri s. f. 1. copil obraznic. 2. lucru de calitate inferioară.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL