1. [MDA2] beldar sn, a[1] [At: (a. 1741-1742) IORGA, S. D. VI, 247 / V: ~rie sf / Pl: ~re / E: tc beldar] (Trm) Șal turcesc foarte scump.
2. [MDA2] beldarie sf vz beldar
3. [DER] beldar (-re), s. n. – Șal brodat. Tc. beldar (Șeineanu, III, 17). Înv.
4. [DLRLV] BELDAR s.n. (Mold.) Șal. Un copil mic ca de 10-12 ani, foarte frumos și îmbrăcat cu beldare de Hindie. H 1771, 82r. Etimologie necunoscută.
5. [DAR] beldar, beldare, s.n. (înv.) șal turcesc scump.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL