1. [DEX '09] BEJĂNĂRIT s. n. v. băjenărit.
2. [MDA2] bejănărit sn vz băjenărit
3. [DEXI] bejănărit s.n. v. băjenărit1.
4. [DEX '09] BĂJENĂRI, băjenăresc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A băjeni. [Var.: bejănări vb. IV] – Din băjenar.
5. [DEX '09] BĂJENĂRIT s. n. (Înv.) Băjenie. [Var.: bejănărit s. n.] – V. băjenări.
6. [DEX '09] BEJĂNĂRI vb. IV v. băjenări.
7. [MDA2] băjenări vi [At: NEGRUZZI, S. I, 217 / V: băjin~, (rar) bejin~, (înv) beji~[1], (reg) bejăn~ / Pzi: ~resc / E: băjenar + -i] 1-3 (Îrg; d. oameni sau colectivități umane) A-și părăsi, vremelnic, (casa sau) provincia ori (patria) din cauza (invaziilor dușmanilor sau a) persecuției politice ori a oprimării fiscale Si: (înv) a se băjeni (1-3). 4 (Rar) A emigra.
8. [MDA2] băjenărit1 sn [At: NEGRUZZI, S. I, 119 / V: (rar) bejin~, (înv) bej~, (reg) bejăn~ / E: bejenări] 1-3 (Înv) Băjenie (1-3). 4 (Rar) Emigrare. 5-8 Băjenărie1 (5-8).
9. [MDA2] băjenărit2, ~ă a [At: AMIRAS, ap. TDRG / V: (rar) bejin~, (înv) bej~, (reg) bejăn~[1] / Pl: ~iți, ~e / E: bejănări] 1-3 (Înv) Care își părăsește, vremelnic, (casa sau) provincia ori (patria) din cauza (invaziilor dușmanilor sau a) persecuției politice ori a oprimării fiscale. 4 (Rar) Emigrat.
10. [MDA2] băjinări vi vz băjenări
11. [MDA2] bejănări v vz băjenări
12. [MDA2] bejănări vi vz băjenări
13. [MDA2] bejineri v vz băjenări
14. [DEXI] băjenărí vb. IV. intr. (înv.; despre oameni) A băjeni. • prez.ind. -esc. și bejănărí vb. IV. /băjenar + -i.
15. [DEXI] băjenărít2, -ă adj. (înv.; despre oameni) Care își părăsea, vremelnic, casa, ținutul, țara din cauza unor invazii, a unor persecuții, a unor catastrofe etc. Țăranii băjenăriți s-au retras în munți. • pl. -ți, -te. /v. băjenări.
16. [DEXI] băjenărít1 s.n. (înv.) Băjenie. • și bejănărít s.n. /v. băjenări.
17. [DEXI] bejănări vb. IV. v. băjenări.
18. [CADE] †BĂJENĂRI Mold., ❍BEJENĂRI, BEJĂNĂRI (-ăresc) vb. intr. A fugi departe, a pribegi cu tot avutul prin alte locuri, ca să scape de urgia năvălirilor dușmane: au băjenărit toți Rumânii de spaimă (ODOB.); din cei ce bejănăreau atunci prin Bucovina, s’au și descoperit mulți fugari de samă cari se ascundeau pe la noi (GRIG.) [băjenar].
19. [CADE] †BĂJENĂRIT... sbst. – BĂJENIE: pe la gări se văd figuri triste, dezolate, și grămezi de bagaje, ca pe vremea băjenăritului (VLAH.) [băjenări].
20. [DLRLC] BĂJENĂRI, băjenîresc, vb. IV. Intranz. (Învechit și arhaizant) A băjeni. Vezi, d-aia nu s-a mai pomenit d-atunci să fie oameni cu șederea pe locurile acestea! Au băjenărit toți rumînii de spaimă [pe vremea Chiajnei]. ODOBESCU, S. I 163. (în forma bejănări) După stricarea eteriștilor la Drăgășani și la Sculeni... Iașul se pustii. Orîșeanii bejănăriră în Bucovina... unde găsiră azil. NEGRUZZI, S. I 217. – Variantă: bejănări vb. IV.
21. [DLRLC] BĂJENĂRIT2, -Ă, băjenăriți, -te, adj. (Învechit și arhaizant) Care fugea, pribegea, părăsindu-și casa, ținutul, țara, din cauza unei invazii dușmane, a jafurilor administrative sau a exploatării boierești; refugiat, pribeag. Țărani băjenăriți.
22. [DLRLC] BĂJENĂRIT1 s. n. (Învechit și arhaizant) Băjenie. (Atestat în forma bejănărit) Dar spre-a Romanului parte de ce se apropia, Hroiot, aflînd pustii sate, a-nțelege nu putea Care poate fi pricina acelui bejănărit. NEGRUZZI, S. I 119. – Variantă: bejănărit s. n.
23. [DLRM] BĂJENĂRI, băjenăresc, vb. IV. Intranz. (Înv. și arh.) A băjeni. [Var.: bejănări vb. IV] – Din băjenar.
24. [DLRM] BĂJENĂRIT s. n. (Înv. și arh.) Băjenie. [Var.: bejănărit s. n.] – V. băjenări.
25. [DLRM] BEJĂNĂRI vb. IV. v. băjenări.
26. [Șăineanu, ed. VI] bejenărì v. a lua fuga, a emigra: au bejenărit toți Românii de spaimă OD.
27. [Șăineanu, ed. VI] bejenărit n. emigrațiune: care poate fi pricina acelui bejenărit? NEGR.
28. [Scriban] bejenărésc (est) și bă- (vest.) v. intr. (d. bejenar). Mă aflu în bejenie. Vechĭ și refl.
29. [Scriban] bejenărít (est) și băjenărít (vest) n., pl. urĭ (d. bejenăresc). Vechĭ. Bejenie, bejenărire. – În est. pop. bejă-.
30. [DOOM 3] băjenări (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băjenăresc, 3 sg. băjenărește, imperf. 1 băjenăream; conj. prez. 1 sg. să băjenăresc, 3 să băjenărească
31. [DOOM 3] băjenărit (înv.) s. n.
32. [DOOM 2] băjenări (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băjenăresc, imperf. 3 sg. băjenărea; conj. prez. 3 să băjenărească
33. [DOOM 2] băjenărit (înv.) s. n.
34. [DLRLV] BEJENĂRI vb. (Mold.) A pribegi, a fugi din fața năvălirilor dușmane. Tătarii au mas … prin casele cele pustii, fiind oamenii bejenăriți prin mănăstiri. PSEUDO-AMIRAS, s. v. băjenărit. Etimologie: bejenar + suf. -i. Vezi și bejenar, bejeni, bejenie, bejenire, bejenit. Cf. bejeni.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL