1. [MDA2] becisnicește av [At: NECULCE, ap. LET. II 389/ 17 / V: -cișn- / E: becisnic + -ește] (Înv) Ca becisnicii.
2. [CADE] BECISNICEȘTE adv. Ca un becisnic: podgheazul se zăbovise, că venea ~ cu zăbavă (NEC.).
3. [Scriban] becisnicéște adv. Ca becisniciĭ. – Și bi-.
4. [MDA2] becisnici vr [At: MINEIUL (1776), 402/l / Pzi: ~icesc / E: becisnic] 1 A deveni becisnic. 2 A se numi pe sine becisnic.
5. [MDA2] becișnicește av vz becisnicește
6. [Scriban] becisnicésc (mă) v. refl. Devin becisnic. – Și bi-.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL