1. [DEX '09] BECAȚĂ, becațe, s. f. (Rar) Numele mai multor păsări călătoare cu ciocul lung, cu carnea gustoasă, care trăiesc în regiuni mlăștinoase; becațină (Capella). – Din ngr. becátsa. Cf. fr. bécasse.
2. [MDA2] becață sf [At: MARIAN, O. II, 299 / Pl: ~țe / E: ngr βεχάτσα cf fr bécasse] Nume al mai multor păsări călătoare cu ciocul lung, cu carnea gustoasă, care trăiesc în regiuni mlăștinoase Si: becațină (2) (Capella).
3. [DEXI] becață s.f. (ornit.) Pasăre migratoare, din familia picioroangelor, ordinul caradriiformelor, cu ciocul lung, cu carnea gustoasă, care trăiește în regiuni mlăștinoase (Capella gallinago sau media); becațină. • pl. -e. /ngr. μπεκάτσα; cf. și fr. bécasse.
4. [DEX '98] BECAȚĂ, becațe, s. f. Numele dat mai multor păsări călătoare cu ciocul lung, cu carnea gustoasă, care trăiesc în regiuni mlăștinoase; becațină. (Capella). – Din ngr. becatsa. Cf. fr. bécasse.
5. [DLRLC] BECAȚĂ, becațe, s. f. Pasăre călătoare cu cioc lung și picioare lungi; trăiește în regiuni mlăștinoase și este vînată pentru carnea ei gustoasă. Eram pe cîmp... și trăgeam la becațe. DUMITRIU, B. F. 39.
6. [DLRM] BECAȚĂ, becațe, s. f. Numele a trei păsări călătoare cu ciocul lung, cu carnea gustoasă, care trăiesc în regiuni mlăștinoase. (Capella gallinago, media, Limnocryptes minimus). – După fr. bécasse.
7. [DN] BECAȚĂ s.f. Pasăre migratoare de baltă, cu ciocul și picioarele lungi, a cărei carne este foarte gustoasă. [Cf. fr. bécasse, it. beccaccia].
8. [MDN '00] BECAȚĂ s. f. pasăre migratoare de baltă, cu ciocul și picioarele lungi, gustoasă; becațină. (după fr. bécasse)
9. [Scriban] *becáță f., pl. e (ngr. bekátsa, d. ven. becazza, it. beccaccia: fr. bécasse, d. bec, cĭoc, lat. pop. beccum, cuv. galic). O mică pasăre călătoare picĭorongată cu cĭocu lung și trăitoare pe malu apelor. (scópolax rusticola). Se numește și cĭocănea. V. și sitar.
10. [CADE] *BECAȚ sm., *BECAȚĂ (pl. -ațe) sf. 🐦 SITAR: becațele cu cioc alb și subțire se plimbă fără frică pe lîngă vapor (VLAH.) ¶ 2 BECAȚ-DE-BALTĂ = BECAȚINĂ-DUBLĂ [fr. bécasse].
11. [Șăineanu, ed. VI] becaț m. sitar, pasăre călătoare din familia picioroangelor cu ciocul lung și cu carnea foarte gustoasă (Scolopax rusticola) (= fr. bécasse).
12. [DOOM 3] becață s. f., g.-d. art. becaței; pl. becațe
13. [DOOM 2] becață s. f., g.-d. art. becaței; pl. becațe
14. [MDO] becață
15. [DER] becață (becațe), s. f. – Pasăre (Scolopax rusticola). – Var. becaț, bicaț. It. beccaccia, prin intermediul ngr. μπεϰάτζα (DAR și REW 1013 derivă direct din fr. bécasse). – Der. becațină, s. f. (becață, Gallinago media), din fr. bécassine contaminat cu becață.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL