1. [Șăineanu, ed. VI] batogit a. 1. afumat ca batogul; 2. fig. uscat, fript: ești bătrân, ostenit, batogit AL.
2. [DEX '09] BATOJIT, -Ă, batojiți, -te, adj. (Reg.) Fără putere; stors, istovit (de bătrânețe). – Cf. rus. batojit’.
3. [DEX '09] BĂTUCI, bătucesc, vb. IV. 1. Tranz. A bătători; a bate bine, a presa, a îndesa pământul. 2. Refl. A se îngroșa, a se acoperi cu bătături (2). 3. Refl. (Despre fructe) A se lovi, a se zdrobi. – Cf. bate.
4. [MDA2] bătogi1 vr [At: RALLET, ap. TDRG / Pzi: ~gesc / E: batog] (Îrg) 1 A se zbârci. 2 A se usca.
5. [MDA2] bătogi2 vt vz bătuci
6. [MDA2] bătuci [At: ECONOMIA, 159 / 7, 43 / Pzi: ~ ucesc / E: bate + -uci] 1 vt (Pfm) A bătători. 2 vt (D. drumuri) A așterne cu nisip sau pietriș Si: (înv) a șoselei. 3 vt (Reg) A bate merele. 4 vr (Cu indicarea părții corpului) A se acoperi de bătături Si: a se îngroșa. 5 vr (Îe) A se – la picioare A face bășici la picioare (din cauza umblatului). 6 vr A se toci. 7 vr (D. monede) A (se) uza. 8 vr (D. puncte) A se zdrobi prin lovire.
7. [DEXI] batojít, -ă adj. (reg.; despre oameni) Care nu are putere; care este vlăguit (de bătrînețe). • pl. -ți, – te. /<rus. батойит.
8. [DEXI] bătuci vb. IV. 1 tr. (compl. indică pămînt, drumuri etc.) A bătători. 2 refl. (despre piele, palme, tălpi) A face bătături. I s-au bătucit palmele. 3 refl. (despre fructe) A se lovi, a se zdrobi. • prez.ind. -esc. /bate + -uci.
9. [CADE] ❍BĂTOGI ( -ogesc), BATOJI (-ojesc) Mold. I. vb. tr. A bătători. II. vb. refl. 1 A se îndesa, a se întări ¶ 2 A se svînta, a se usca, a se veșteji, a se slăbănogi.
10. [CADE] BĂTOGIT, BATOJIT adj. 1 p. BĂTOGI, BATOJI: pîslele se făceau din lînă neagră bătojită (VOR.) ¶ 2 Slăbănogit, istovit (de bătrînețe): ești bătrîn, ostenit, batogit, ai podagră (ALECS.).
11. [CADE] ❍BĂTUCI (-ucesc) I. vb. tr. 1 A bătători, a bate bine prin îndesare sau călcare ¶ 2 Trans. Bucov. A muia prin lovituri, prin bătaie ¶ 3 A scutura poamele, a le da jos lovindu-le cu bățul. II. vb. refl. A se toci, a-și face răni prin lovituri sau prin frecare: clonțul mi s’a bătucit (FR.-CDR.).
12. [DEX '98] BATOJIT, -Ă, batojiți, -te, adj. (Reg.) Fără putere; stors, istovit (de bătrânețe). – Cf. rus. batojit.
13. [DEX '98] BĂTUCI, bătucesc, vb. IV. 1. Tranz. A bătători; a bate bine, a presa, a îndesa pământul. 2. Refl.A se îngroșa, a se acoperi cu bătături (2). 3. Refl. (Despre fructe) A se lovi, a se zdrobi. – Cf. bate.
14. [DLRLC] BATOJIT, -Ă, batojiți, -te, adj. (Mold.) Fără putere, stors, istovit (de bătrînețe). Unchiule... ești bătrîn, ostenit, batojit, ai podagră; prin urmare trebuie numaidecît să pui capăt holteiei. ALECSANDRI, T. 807.
15. [DLRLC] BĂTUCI, bătucesc, vb. IV. Tranz. (Cu privire la pămînt, mai rar la materii sfărîmicioase, prăfoase sau afinate) A bate bine, a presa, a îndesa. V. bătători. Prin fundul pustietății cărarea arăta că o ființă bătucise Loc de umblet. SADOVEANU, F. J. 372. ◊ Refl. (Despre fructe) A se vătăma, a se lovi, a se înmuia.
16. [DLRM] BATOJIT, -Ă, batojiți, -te, adj. (Reg.) Fără putere; stors, istovit (de bătrînețe). – Comp. rus batožit’.
17. [DLRM] BĂTUCI, bătucesc, vb. IV. Tranz. A bătători; a bate bine, a presa, a îndesa pămîntul. ♦ Refl. (Despre piele) A se îngroșa, a se acoperi cu bătături (2). ♦ Refl. (Despre fructe) A se lovi, a se zdrobi. – Din bat (prez. ind. al lui bate) + suf. -uci.
18. [Șăineanu, ed. VI] bătucì v. Mold. a bătători.
19. [Scriban] batogésc (mă) v. refl. (d. batog). Fam. Mă usuc, mă fac ca batogu, mă zbîrcesc: om batogit. V. bătucesc.
20. [Scriban] bătucésc v. tr. (d. bat). Trans. Mold. Bat mult ca să se îndese: caș bătușit (BSG. 1937, 96). – Și zu-, bat mult ca să se scuture. V. batogesc, bătăturesc.
21. [DOOM 3] !batogit (reg.) adj. m., pl. batogiți; f. batogită, pl. batogite
22. [DOOM 3] bătuci (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bătucesc, 3 sg. bătucește, imperf. 1 bătuceam; conj. prez. 1 sg. să bătucesc, 3 să bătucească
23. [DOOM 2] batojit (reg.) adj. m., pl. batojiți; f. batojită, pl. batojite
24. [DOOM 2] bătuci (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bătucesc, imperf. 3 sg. bătucea; conj. prez. 3 să bătucească
25. [DLRLV] BĂTOGI vb. (Mold.) A istovi, a slei de puteri; a vătăma. Iar pre acei frați mulceluși și brudiori a-i bătogi sau a-i ovili ceva nu putu focul. CD 1770, 49v. Etimologie necunoscută. Cf. sl. batogŭ „băț”, rus. batožitĭ „a bate cu nuiele”. Cf. adevăsi (2), mîrșăvi, nemoști, vitioni, zămorî; beteji (2).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL