1. [DEX '09] BATALION, batalioane, s. n. Unitate militară formată din mai multe companii. ♦ (Mai ales la pl.) Mulțime de ființe (organizate, încolonate). [Pr.: -li-on] – Din pol. batalion, rus. batalion. Cf. it. battaglione, fr. bataillon.
2. [MDA2] batalion sn [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 67/22 / Pl: ~oane / E: it battaglione] 1 (Înv) Trupă de soldați în luptă. 2 Unitate militară formată din mai multe companii. 3-4 (Pex; mpl) Mulțime de ființe (încolonate).
3. [DEXI] batalion s.n. 1 (milit.) Subunitate militară compusă din două sau mai multe companii. ◇ Batalion de asalt v. asalt. Batalion de marș v. marș. 2 Ext. (mai ales la pl.) Mulțime de ființe (încolonate). • sil. -li-on. pl. -oane. /<germ. Bataillon, rus. баталион, it. battaglione, fr. bataillon.
4. [CADE] *BATALION (pl. -oane) sn. 🎖️ Trupă de infanterie alcătuită din mai multe compănii: șase batalioane de pedestrime ale Șvedului (N.-COST.) [pol. batalion și it. battaglione].
5. [DLRLC] BATALION, batalioane, s. n. Subunitate militară formată din mai multe companii. Au pornit batalioane de cătane. BENIUC, V. 161. În frunte, în foc, trebuiau să intre două batalioane din al treisprezecelea regiment de căciulari. SADOVEANU, O. VI 32. ◊ Batalion de asalt = batalion care are misiunea de a asalta o poziție inamică, sau de a începe atacul. ♦ Fig. Mulțime, masă. Se mișc batalioane a plebei proletare. EMINESCU, O. I 62. – Pronunțat: -li-on.
6. [DLRM] BATALION, batalioane, s. n. Subunitate militară formată din mai multe companii. ♦ Fig. Mulțime, masă. [Pr.: -li-on] – It. battaglione (rus. batalion).
7. [DN] BATALION s.n. Subunitate militară mai mică decît un regiment. [Pron. -li-on. / < pol. batalion, cf. it. bataglione, fr. bataillon].
8. [MDN '00] BATALION s. n. 1. subunitate militară din mai multe companii. 2. (fig.; fam.) mulțime (de ființe). (< pol., rus. batalion, it. bataglione)
9. [Șăineanu, ed. VI] batalion n. 1. trupă de infanterie, compusă din patru companii; școala de batalion, teoria diferitelor manevre ce cată a ști să le execute un batalion; 2. fig. ceată numeroasă: batalioane a plebii proletare EM.
10. [Scriban] *batalión n., pl oane (fr. bataillon, d. it. cattagli ne). Unitatea de luptă a infanteriiĭ, compusă din maĭ multe companii (4) și care formează o parte: 1/2, 1/3 saŭ 1/4 a regimentuluĭ. (Deja la N. Cost. 2, 60, după rus. pol.). Școala de batalion, teoria și practica evoluțiunilor batalionuluĭ. Fig. Iron. Ceată, gloată: batalioane de calicĭ.
11. [DOOM 3] batalion (desp. -li-on) s. n., pl. batalioane
12. [DOOM 2] batalion (-li-on) s. n., pl. batalioane
13. [DER] batalion (batalioane), s. n. – Unitate militară formată din mai multe companii. It. battaglione, prin intermediul pol. batalion (sec. XVII).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL