1. [DEX '09] BASTON, bastoane, s. n. Bucată de lemn lungă (cam de un metru) și subțire, de obicei curbată la un capăt, care se poate ține în mână și are diverse utilizări. ◊ Baston de mareșal = un fel de baston scurt, purtat de un mareșal. ♦ Lovitură dată cu această bucată de lemn. – Din it. bastone.
2. [MDA2] baston sn [At: CANTA, ap. LET. III, 177/8 / Pl: ~oane / E: it bastone] 1 Băț de plimbare sau de sprijinit la mers. 2 Instrument de bătaie Cf bastonadă. 3 (Pex) Bătaie. 4 (Bis; înv) Cârjă (de arhiereu). 5 (Îs) ~ de mareșal Baston (1) pe care-l purtau mareșalii Franței ca semn al autorității. 6 (Arg; îs) ~ desfundat Pușcă. 7 (Îc) De-a ~ul Joc de copii nedefinit mai îndeaproape. 8 (Înv; îs) ~ de zahăr Baton de zahăr Si: (înv) ciubuc. 9 (Înv; îs) ~ de ciocolată Baton de ciocolată Si: (înv) bastonache. 10 (Fig; irn; lpl) Picioare subțiri. 11 (În limbajul școlarilor) Nota 1.
3. [DEXI] baston s.n. 1 Obiect de forma unui băț (curbat sau cu măciulie la un capăt), folosit mai ales ca sprijin în mers. ◇ Baston de mareșal = baston scurt, purtat de un mareșal, ca semn al autorității. ◆ (bis.; înv.) Cîrjă de arhiereu. 2 Lovitură dată cu un baston. A primit un baston pe spinare. 3 (sport) Băț de diferite dimensiuni, folosit de gimnaști. ◆ Băț de mărimi diferite, folosit în gimnastica medicală, cu scop corectiv. 4 (mar.) Bară la bordul unei nave, utilizată pentru ridicarea pavilionului, pentru susținerea tendei etc. 5 (ind. alim.) Baton. Baston de zahăr ars. 6 (arg.) Baston desfundat = pușcă. 7 Fig. (arg.; la pl.) Picioare subțiri. 8 (jar.; în limbajul elevilor) Nota 1. • pl. -oane. /<it. bastone; cf. lat. bastum < bastare „a purta”.
4. [CADE] *BASTON (pl. -oane) sn. 1 Băț, lung de vre-un metru, cu măciucă sau încovoiat la capătul de sus, și pe care se sprijinește cineva cînd umblă: Cu nerodul cînd vorbești, ~ul să-ți pregătești (PANN) ¶ 2 pr. ext. Lovitură dată cu bastonul: după cîteva bastoane, i-a ținut doi ani în fiare (I.-GH.) [it.].
5. [DLRLC] BASTON, bastoane, s. n. 1. Băț, de obicei cu capătul de sus îndoit, care servește de reazem în timpul mersului. V. bîtă. Veneau electorii de club cu bastoane groase în mînă. PAS, L. I 42. Își dădu seama că a uitat să depună și bastonul la garderobă. C. PETRESCU, C. V. 60. Baston de mareșal = baston purtat de mareșali ca semn al rangului lor. 2. Baton. Baston de ciocolată. Baston de ceară.
6. [DLRM] BASTON, bastoane, s. n. 1. Băț care servește de reazem în timpul mersului. ♦ Lovitură dată cu un asemenea băț. 2. (Rar) Baton. – It. bastone.
7. [DN] BASTON s.n. 1. Obiect în formă de băț sau de ciomag lucrat frumos, folosit de obicei ca sprijin la mers. ◊ Baston de mareșal = baston purtat de mareșal ca semn distinctiv al demnității. ♦ Băț de mărimi diferite folosit în gimnastica medicală cu scop corectiv. 2. Piesă cilindrică de metal sau de lemn, care are diferite întrebuințări la bordul unei nave. [< it. bastone].
8. [MDN '00] BASTON s. n. 1. obiect în formă de băț, ca sprijin la mers. ♦ ~ de mareșal = baston purtat de mareșal ca semn distinctiv al demnității. 2. băț de mărimi diferite în gimnastica medicală cu scop corectiv. 3. bară cilindrică din metal sau lemn, cu diferite întrebuințări la bordul unei nave. (< it. bastone)
9. [Șăineanu, ed. VI] baston n. 1. bucată de lemn, lungă și subțire, ce se poate ținea în mână; 2. lovitură cu bastonul; 3. (de a) numele unui joc de copii. [It. BASTONE].
10. [Scriban] *bastón n., pl. oane (it. bastone, fr. bâton; ngr. bastúni). Băț în care oameniĭ se sprijină orĭ cu care se apără de cîni. Lovitură de baston: ĭ-a tras un baston. Bucată dintr’un pachet de ciocolată (fals baton, după fr. bâton). Insigna unor demnitățĭ: bastonu de mareșal. De-a bastonu, un joc copilăresc. V. cĭomag, sceptru, topuz.
11. [DOOM 3] baston (băț) s. n., pl. bastoane
12. [DOOM 2] baston (băț) s. n., pl. bastoane
13. [DER] baston (bastoane), s. n. – Bucată de lemn. – Var. baton, s. n. (baghetă, bucată). Mr. băscune, megl. băstun. It. bastone (sec. XVIII); în dialecte, prin intermediul ngr. μπαστούνι (cf. Ruffini 334) sau tc. bastun. Baton se folosește aproape exclusiv pentru bucățile de ciocolată, fr. bâton de chocolat.
14. [Onomastic] BASTON, Iordachi Rusăt, 1742 (Kog III 184).
15. [DFL] ORONTIUM L., BASTONUL DE AUR, fam. Araceae. Gen cu o singură specie, plante de apă, flori hermafrodite (6 petale, rar 4, 6 sau 4 stamine), originară din America de N, în ape adînci (au frunze alungite și florile la suprafață) și în ape puțin adînci (crește pînă la 38-45 cm înălțime, cu frunze mari, viguroase, verzi-albăstrui).
16. [Argou] baston, bastoane, s. n. (șc.) nota unu
17. [Argou] a freca bastonul / berbunca / mangalu’ / țiparu’ expr. a lenevi, a trândăvi.
18. [Argou] BASTON DE CAUCIUC încălzitor, negrocalmin, termometru.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL