[DTM] corno di basetto (cuv. it., fr. cor de basette; germ. Bassethorn), instrument de suflat din sec. 18, cu corpul în formă de unghi drept, cu ancie* simplă, acordat în fa sau mi bemol, cu extinderea între Fa (Mi bemol) – do3 (si bemol2). Partida (2) era notată în cheia* fa sau sol, după necesitate. Datorită sunetului său de caracter solemn, a fost des utilizat de maeștrii epocii (Mozart, Recviem, Flautul fermecat; L. van Beethoven, Prometeu, etc.). Se mai întrebuințează în mod excepțional și în zilele noastre (C. Saint-Saëns, Henric VIII; R. Strauss, Elektra etc.). Este înrudit cu cl., de care este adesea înlocuit.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL