1. [DEX '09] BASAMAC, (2) basamace, s. n. 1. Rachiu (colorat) de calitate inferioară. 2. Sort de basamac (1). – Cf tc., sb. basamak „grad”.
2. [MDA2] basamac2 sn [At: ENC. AGR. / Pl: ~ace / E: tc basamak] 1 Stâlp mic și gros întrebuințat la construirea coșarelor. 2 Treptele de la scară. 3 Scara de la casă.
3. [MDA2] basamac3 sn [At: DA / Pl: ~ace / E: nct] (Mol) 1-2 Căpiță mică (de păring sau) de fân.
4. [MDA2] basamac1 sn [At: ȘEZ. III, 65 / Pl: ~ace, (rar) ~uri / E: mg basszam a...] (Pop) 1 Rachiu de calitate inferioară (din spirt de cereale amestecat cu apă) Si: (pop) holercă, pocirlă, poșircă, tărâș. 2 (Fig) Lovitură puternică.
5. [DEXI] basamác2 s.n. (pop.) 1 Stîlp întrebuințat la construirea coșarelor. 2 Treaptă la scară. 3 Scară la o casă. • pl. -ce. /<tc. basamak.
6. [DEXI] basamác1 s.n. (pop.) 1 Rachiu (colorat) de calitate inferioară. 2 Fig. Lovitură puternică. • pl. -ce, -uri. /<tc., srb. basamak „grad”.
7. [CADE] BASAMAC2 sm. Olten. Stîlp mic și gros întrebuințat la coșare [srb.].
8. [CADE] BASAMAC1 (pl. -acuri) sn. 🍸 Rachiu prost amestecat cu multă apă.
9. [DEX '98] BASAMAC, basamace, s. n. Rachiu (colorat) de calitate inferioară. – Cf. tc., scr. basamak „grad”.
10. [DLRLC] BASAMAC s. n.. Rachiu de calitate inferioară, uneori colorat (făcut din spirt de cereale amestecat cu apă); holercă. Guri cu dinți negri se strîmbau spre dînșii, cerînd basamac. CAMILAR, N. II 321. A turnat la începutul ospățului basamac verde în pahare. PAS, Z. I 45. Uite așa umbla cu paiacele și cu basamacu-n cap, cînd fu la alegeri, de-a spart capu lui bietu Guță Băncuță. CARAGIALE, O. II 256.
11. [DLRM] BASAMAC s. n. Rachiu (colorat) de calitate inferioară; holercă. – Comp. tc., sb. basamak „grad”.
12. [Șăineanu, ed. VI] basamac n. rachiu de bucate, ieftin și vătămător. [Probabil din înjurătura ungurească: bassama!].
13. [Scriban] basamác n., pl. e și urĭ (turc., sîrb. basamak, treaptă, grad, adică „rachiŭ de grad mic”). Rachiŭ prost, spirt cu apă.
14. [DOOM 3] basamac (pop.) s. n., (sorturi) pl. basamace
15. [DOOM 2] basamac (pop.) s. n., (sorturi) pl. basamace
16. [DER] basamac (basamace), s. n. – Rachiu de prune de proastă calitate. Tc., sb. basamak „grad” (Scriban) se referă la gradarea scăzută a alcoolului conținut în băutură.
17. [Argou] basamac, s. n. sg. 1. rachiu colorat de calitate inferioară. 2. (deț.) deținut influent.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL