1. [DEXI] bariglosie s.f. (med.) Dificultate în pronunțarea cuvintelor. • g.-d. -iei. /<fr. baryglossie; cf. gr. βαρι „greu”, γλοσιε „limbă”.
2. [DN] BARIGLOSIE s.f. (Med.) Dificultate în pronunțarea cuvintelor. [Gen. -iei. /< fr. baryglossie, cf. gr. barys – greu, glossa – limbă].
3. [MDN '00] BARIGLOSIE s. f. dificultate în pronunțarea cuvintelor, limbajul fiind ininteligibil. (< fr. baryglossie)
4. [DETS] BARI- „greutate, presiune”. ◊ gr. barys „greu, profund” > fr. bary-, engl. id., germ. id., it. bari- > rom. bari-. □ ~centru (v. -centru), s. n., 1. Punctul de întîlnire a medianelor unui triunghi. 2. Centru de greutate; ~fonie (v. -fonie1), s. f., bariglosie*; ~giroscop (v. giro-, v. -scop), s. n., instrument giroscopic pentru punerea în evidență a rotației pămîntului; ~glosie (v. -glosie), s. f., dificultate în pronunțarea cuvintelor; sin. barifonie, barilalie; ~lalie (v. -lalie), s. f., bariglosie*; ~metrie (v. -metrie1), s. f., determinare aproximativă a greutății animalelor vii pe bază de măsurători; ~metru (v. -metru1), s. n., instrument pentru măsurarea intensității zgomotelor; ~morfoză (v. -morfoză), s. f., influență morfogenetică a forței de gravitație asupra organelor vegetale; sin. geomorfoză; ~sferă (v. -sferă), s. f., partea centrală a globului pămîntesc formată din elemente cu densitate mare; sin. centrosferă; ~teriu (v. -teriu), s. m., mamifer fosil din eocenul superior, cu corpul greu și cu incisivii inferiori transformați în defense.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL