1. [DEX '09] BARBARIE, (2) barbarii, s. f. 1. Stare primitivă de dezvoltare social-culturală. 2. Concepție, atitudine, comportare care dovedesc lipsă de respect, dispreț sau ură față de cultură și de civilizație; (concr.) faptă care rezultă dintr-o asemenea concepție; cruzime, sălbăticie. – Din fr. barbarie, lat. barbaria.
2. [MDA2] barbarie sf [At: GCR II, 184 / V: (înv) varva~, vărvăr~ / Pl: ~ii / E: fr barbarie] 1 Stare de inferioritate a unei grupări sociale în ceea ce privește civilizația și cultura Si: (înv) barbarism (1). 2 Sălbăticie. 3-8 Concepție, atitudine, comportare care dovedesc (lipsă de respect), dispreț sau (ură) față de cultură și de civilizație. 9-11 Faptă care rezultă din barbarie (3-5).
3. [DEXI] barbarie s.f. 1 Stare rudimentară de dezvoltare socială și culturală în care se află un popor, un grup de oameni, un om; (înv.) barbarism. ◆ Sălbăticie. 2 Concepție, atitudine, comportare etc. care arată lipsă de respect, dispreț, ură față de cultură și civilizație. ◆ Concr. Faptă care rezultă dintr-o asemenea concepție; cruzime, sălbăticie. • pl. -ii. g.-d. -iei. /<fr. barbarie, lat. barbaria.
4. [CADE] *BARBARIE sf. 1 Starea în care se află o țară barbară, un om barbar ¶ 2 Faptă barbară, apucături sălbatice, cruzime, sălbăticie, neomenie [fr.].
5. [DEX '98] BARBARIE, barbarii, s. f. 1. Stare primitivă de dezvoltare social-culturală. 2. Concepție, atitudine, comportare care dovedesc lipsă de respect, dispreț sau ură față de cultură și de civilizație; (concr.) faptă care rezultă dintr-o asemenea concepție; cruzime, sălbăticie. – Din fr. barbarie, lat. barbaria.
6. [DLRLC] BARBARIE, barbarii, s. f. 1. Stare rudimentară de dezvoltare social-culturală în care se află un om sau un popor. 2. Concepție, atitudine, comportare a unui om sau a unui popor dovedind lipsă de respect față de cultură și civilizație; (concretizat) faptă dovedind o asemenea concepție; cruzime, sălbăticie. Uniunea Sovietică a salvat omenirea și civilizația de barbaria fascistă. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 514. Ciocanele spărgeau catacombele romanilor... iar cu piatra ei pavelau (= pavau) ulițile Galaților! Bietul meu arheolog încremeni la vederea unei asemenea barbarii. NEGRUZZI, S. I 203.
7. [DLRM] BARBARIE, barbarii, s. f. 1. Stare rudimentară de dezvoltare social-culturală în care se află un om sau un popor. 2. Concepție, atitudine, comportare a unui om sau a unui popor, dovedind lipsă de respect față de cultură și civilizație; (concr.) faptă dovedind o asemenea concepție; cruzime, sălbăticie. – Fr. babarie (lat. lit. barbaria).
8. [DN] BARBARIE s.f. 1. Stadiu de civilizație înapoiată în care se află un popor, un grup, un om etc.; înapoiere, sălbăticie. 2. Lipsă de respect pentru cultură și civilizație; faptă, atitudine în care se reflectă o asemenea concepție; sălbăticie, grozăvie, cruzime, neomenie. [Gen. -iei. / cf. lat. barbaria, fr. barbarie].
9. [MDN '00] BARBARIE s. f. 1. stadiu de civilizație înapoiată în care se află un popor, un grup, un om. 2. lipsă de respect pentru cultură și civilizație; faptă, atitudine în care se reflectă o asemenea concepție; sălbăticie, cruzime, neomenie. (< fr. barbarie, lat. barbaria)
10. [Șăineanu, ed. VI] barbarie f. 1. starea omului barbar; 2. cruzime, neomenie.
11. [Scriban] *barbaríe f. (d. barbar saŭ fr. barbarie). Necivilizațiune. Fig. Cruzime, neomenie. – Vechĭ azĭ pop., varvarie (d. varvar). La Beld. (1117) varvarlîc (cu sufixu turc. -lîc) n., pl. urĭ.
12. [DEX '09] BĂRBĂRIE s. f. (Rar) Barbă mare, stufoasă. ♦ Fig. Bătrân bărbos. – Barbă + suf. -ărie.
13. [MDA2] bărbărie sfs [At: CARAGIALE, S. 16 / E: barbă + -ărie] 1 Barbă mare și stufoasă. 2 (Fig) Bătrân bărbos.
14. [DEXI] bărbărie s.f. (pop.) 1 Barbă mare. 2 Fig. Bărbat (bătrîn) bărbos. • pl. -ii. g. -d. -iei. / barbă + -ărie.
15. [CADE] BĂRBĂRIE sf. iron. Bătrîn bărbos; babalîc: întreabă pe... bărbăria de Baștea... cum se strînge averea (JIP.) barbă.
16. [DEX '98] BĂRBĂRIE s. f. Barbă mare, stufoasă. ♦ Fig. Bătrân bărbos. – Barbă + suf. -ărie.
17. [DLRLC] BĂRBĂRIE s. f. Barbă mare, stufoasă. Foarfece-n mînă lua Și pe Radu-l speria Să-i taie bărbăria. TEODORESCU, P. P. 599. ♦ Fig. Om bărbos. Ce-ți spuse bărbăria de popă? CARAGIALE, S. 16.
18. [DLRM] BĂRBĂRIE s. f. Barbă mare, stufoasă. ♦ Fig. Om bărbos. – Din barbă + suf. -ărie.
19. [Scriban] varvarlîc, V. barbarie.
20. [DOOM 3] barbarie s. f., art. barbaria, g.-d. art. barbariei; (fapte) pl. barbarii, art. barbariile (desp. -ri-i-)
21. [DOOM 2] barbarie s. f., art. barbaria, g.-d. art. barbariei; (fapte) pl. barbarii, art. barbariile
22. [DOOM 3] bărbărie (rar) s. f., art. bărbăria, g.-d. bărbării, art. bărbăriei
23. [DOOM 2] bărbărie (rar) s. f., art. bărbăria, g.-d. bărbării, art. bărbăriei
24. [DTM] orgue de barbarie v. mecanice, instrumente.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL