1. [DEX '09] BARAT, -Ă, barați, -te, adj. 1. (Despre un drum, o intrare) Care este închis, a cărui trecere este împiedicată sau interzisă. 2. (Despre un text, o cifră, o literă etc.) Peste care s-a tras o linie; anulat. – V. bara. Cf. fr. barré.
2. [MDA2] barat2 sn [At: MDA ms / P: ~uri / E: bara] 1-3 Barare (1-3).
3. [MDA2] barat3, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~ați, ~e / E: bara] 1 (D. circulație) Care este oprită. (D. dramuri, intrări) Care este închis. 3 (D. texte, cifre, litere etc.) Peste care s-au tras linii.
4. [MDA2] barat1 sm vz bărat
5. [DEXI] barát1, -ă adj. 1 (despre drumuri, intrări etc.) Care este închis, blocat; a cărui trecere este împiedicată sau interzisă. 2 (despre texte, litere, cifre etc.) Peste care s-a tras una sau mai multe linii. • pl. -ți, -te. /v. bara; cf. fr. barré.
6. [DEXI] barát2 s.n. v. berat.
7. [DEX '98] BARAT, -Ă, barați, -te, adj. 1. (Despre un drum, o intrare) Care este închis, a cărui trecere este împiedicată sau interzisă. 2. (Despre un text, o cifră, o literă etc.) Peste care s-a tras una sau mai multe linii; anulat. – V. bara. Cf. fr. barré.
8. [DLRLC] BARAT, -Ă, barați, -te, adj. 1. (Despre un drum, o intrare) Care este închis, a cărei trecere este împiedicată sau interzisă. 2. (Despre un text scris) Peste care s-a tras o bară sau o linie cu scopul de a face nevalabil; (despre o indicație scrisă sau, p. ext., despre obiectul pe care se află indicația) peste care s-a tras o bară pentru a o deosebi de altă indicație. Tramvaiul 15 barat.
9. [DLRM] BARAT, -Ă, barați, -te, adj. 1. (Despre un drum, o intrare) Care este închis, a cărui trecere este împiedicată sau interzisă. 2. (Despre un text scris) Peste care s-a tras o bară în scopul de a-l anula. ♦ Peste care s-a tras o bară spre a-l deosebi de altă indicație. Tramvaiul 6 barat. – V. bara.
10. [Scriban] barát m. (ung. barat, călugăr, preut catolic, frate, d. vsl. bratŭ, frate. V. frate și baștină). Vechĭ. Preut catolic. – Și bărat.
11. [DEX '09] BARA, barez, vb. I. Tranz. 1. A opri, a împiedica trecerea, circulația, intrarea etc. 2. A trage o linie peste un text scris, pentru a-l anula; a anula. – Din fr. barrer.
12. [DEX '09] BĂRAT, bărați, s. m. (Înv.) Călugăr sau preot catolic. – Din magh. barát.
13. [MDA2] bara vt [At: CONTEMP., Seria II, 1949, nr. 161, 3/1 / Pzi: -rez / E: fr barrer] 1-2 A închide (circulația sau) accesul pe un drum cu o bară (1). 3-4 (Fig) A împiedica ceva în (dezvoltare sau) progres. 5 A trage o linie peste un text scris anulându-l.
14. [MDA2] bărat2 sn vz berat
15. [MDA2] bărat1 sm [At: ODOBESCU, S. I, 101 / V: bar- / Pl: ~ați / E: mg barat] (Înv) Preot catolic.
16. [MDA2] berat sn [At: M. COSTIN, ap. LET. I 217/26 / V: bar~, băr~2, ~reat / E: nct] (Înv) Diplomă sau brevet de învestitură dat de înalta Poartă, mai ales domnilor țărilor românești, la instalarea în domnie Si: firman, uric.
17. [MDA2] bereat sn vz berat
18. [DEXI] bará vb. I tr. 1 A împiedica, a întrerupe, a opri trecerea, intrarea, circulația (pe un drum). Troienele barează șoseaua. 2 A trage una sau mai multe linii pe un text scris, pentru a arăta că este anulat. ◆ A face un semn specific într-o rubrică a unui formular pentru a arăta că nu există date referitoare la rubrica respectivă. 3 (compl. indică ape curgătoare) A stăvili, a zăgăzui. Fig. (compl. indică acțiuni, evenimente etc.) A împiedica. I-a barat accesul la cultură. • prez.ind. -ez. /<fr. barrer.
19. [DEXI] bărát2 s.n. v. berat.
20. [DEXI] bărát1 s.m. (înv.) Călugăr sau preot catolic. • pl. -ți. /<magh. barát.
21. [DEXI] berat s.n. (în Ev. Med., în Țările Rom.) Diplomă sau brevet de învestitură dat de Înalta Poartă, mai ales domnilor țărilor românești, la instalarea în domnie; firman. • pl. -uri. și barat, bărat, bereat s.n. /<tc. berat.
22. [DEXI] bereat s.n. v. berat.
23. [CADE] †BĂRAT1 sm. ⛪ Preot catolic: toată obștea... asculta cîntările latinești ale băratului (ODOB.) [ung. barat].
24. [CADE] ‡BĂRAT2 (pl. -aturi) sn. – BERAT.
25. [CADE] BERAT (pl. -aturi) sn. 🔎 Diplomă de investitură dată de către Poartă Domnilor Țărilor românești cînd se așezau în scaunul domniei [tc.].
26. [DEX '98] BARA, barez, vb. I. Tranz. 1. A opri, a întrerupe, a împiedica o trecere, circulația, a închide accesul pe un drum etc. 2. A trage una sau mai multe linii peste un text scris, pentru a arăta că este anulat; a anula. – Din fr. barrer.
27. [DEX '96] BĂRAȚ, bărați, s. m. (Înv.) Călugăr sau preot catolic. – Din magh. barát.
28. [DLRLC] BARA, barez, vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la un drum sau la o stradă, p. ext. cu privire la trecere, circulație) A împiedica, a opri, a întrerupe (închizînd, blocînd sau astupînd, ori așezînd o bară de-a curmezișul). Pînă la repararea podului, drumul este barat. 2. A trage o linie peste un text scris (pentru a indica că nu este valabil și nu trebuie luat în considerare).
29. [DLRLC] BĂRAT, bărați, s. m. (învechit) Preot catolic. Toată obștea cuvioasă, muieri și bărbați, asculta cîntările latinești ale băratului. ODOBESCU, S. I 101.
30. [DLRM] BARA, barez, vb. I. Tranz. 1. A opri, a întrerupe, a împiedica o trecere, circulația etc. 2. A trage o linie peste un text scris, pentru a arăta că nu este valabil. – Fr. barrer.
31. [DLRM] BĂRAT, bărați, s. m. (Înv.) Călugăr catolic. – Magh. barát.
32. [DN] BARA vb. I. tr. 1. A întrerupe, a opri, a împiedica cu o bară, cu un obstacol etc. circulația, trecerea (pe un drum, o stradă etc.). 2. A trage o linie peste..., a șterge cu o linie (un text, un pasaj etc.). [< fr. barrer].
33. [MDN '00] BARA vb. tr. 1. a întrerupe, a împiedica cu o bară, cu un obstacol circulația, trecerea (pe un drum, o stradă etc.); (fig.) a împiedica, a opri, a stopa. 2. a trage o linie peste..., a șterge cu o linie (un text). (< fr. barrer)
34. [Șăineanu, ed. VI] bărat m. preot catolic: ascultă cântările latinești ale băratului OD. [Ung. BÁRAT = slav. BRATŬ, frate].
35. [Scriban] *baréz v. tr. (fr. barrer, d. barre, bară). Închid cu bara. Opresc, astup (trecerea), obștruĭez. V. zăpbesc și zăstesc.
36. [Scriban] bărát V. barat.
37. [Scriban] berát n., pl. urĭ și e (turc. berat, id.). Vechĭ. Diplomă, brevet, decret de domnie.
38. [DOOM 3] bara (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. barez, 3 barează; conj. prez. 1 sg. să barez, 3 să bareze
39. [DOOM 3] bărat (călugăr) (înv., reg.) s. m., pl. bărați
40. [DOOM 3] berat (înv.) s. n., pl. beraturi
41. [DOOM 2] bara (a ~) vb., ind. prez. 3 barează
42. [DOOM 2] bărat (călugăr) (înv., reg.) s. m., pl. bărați
43. [DOOM 2] berat (înv.) s. n., pl. beraturi
44. [DOOM] berat s. n., pl. beraturi
45. [DER] barat (barați), s. m. – Preot, sacerdot catolic. Mag. barát „călugăr”, din sl. bratŭ „frate” (Cihac, II, 479). – Der. bărăție, s. f. (biserică catolică; cuvînt înv., care astăzi se folosește mai ales ca nume pentru două cartiere, în București și în Cîmpulung).
46. [DER] BERAT, beraturi, s. n. (Înv.) Act, titlu, înscris purtînd pecetea sultanului. (din tc. berat, cf. alb., bg. berat)
47. [DER] berat (beraturi), s. n. – Dispoziție, drept al sultanului. – Mr. biratu. Tc. berat, din arab. barāt’a „imunitate” (Șeineanu, III), cf. alb. berat, bg. berat.
48. [DLRLV] BARAT s.n. v. berat.
49. [DLRLV] BĂRAT s.n. v. berat.
50. [DLRLV] BERAT s. n. (Mold., ȚR) Diplomă sau brevet de învestitură dat de Poarta Otomană domnilor Țărilor Românești la instalarea în domnie. A: Ducîndu-să la curtea cea domnească, s-au cititu beratul cel împărătescu. NCL II, 292. S-au citit fermanul cel de domnie, că bereat încă nu se scosese. AXINTE URICARIUL; cf. M. COSTIN; N. COSTIN; PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. B: [Duca-Vodă] îmbrăcînd caftanul, după ce au citit baratul de domnie, au dat cu 12 tunuri. R. POPESCU. Variante: barat (R. POPESCU), bărat (PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU), bereat (AXINTE URICARIUL). Etimologie: tc. berat.
51. [DLRLV] BEREAT s. n. v. berat.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL