1. [MDA2] bandor sm [At: MARDARIE, L. 3786 / Pl: ~i / E: ns cf bândoc] 1 (Îrg; mla) Stomac. 2 (Reg) Învelișul intestinelor. 3 (Reg; prt) Pântece de om gras. 4 (Reg; lfm) Posterior prea dezvoltat.
2. [CADE] †BANDOR sm. 🫀 1 Trans. Învelișul intestinelor ¶ 2 ‡Pîntece, burtă: și voiu răsipi bandoru preste obrazele voastre (BIBL.) [comp. BÎNDOACĂ].
3. [DER] bandor s. m. – (Trans.) Pîntece, stomac. Mag. dialectal bando (Tamás, Magyar Nyelvör, XXIX, 310). Din aceeași familie fac parte bandoală, s. f. (specie de măr) și bîndoc (piftie cu stomac de porc).
4. [Onomastic] BANDOR subst. (stomac de animale) 1. (Sur V); Bandur (Sd XVI); – Iachim (Sur II; Isp II1); – vornic (Sur III); Bandăr (Sur IV). 2. Băndor, V., mold. (Isp IV2). 3. Băndăru, T., munt. (BCI X 107). 4. + ung. badaró „bolborosit”. Băndărău (Ard II 231); Băndăroae, Dochița (Sur V). 5. Sinc.: Bandre, -a (Paș); Băndreni s. mar.; Băndriul (Isp V1). Terminația formelor din § 5 va fi contribuit la formarea unui sufix ardelean -re sau -dre, ca în Candrea, Mandrea, Pandrea.
5. [Onomastic] Bănd/ărău, -ăru, -or, -riul v. Bandor 2-5.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL