1. [DEX '09] BANCRUTAR, bancrutari, s. m. (Rar) Persoană care a suferit o bancrută. – Bancrută + suf. -ar (după fr. banqueroutier).
2. [MDA2] bancrutar, ~ă smf, a [At: MAIORESCU, D. I, 207 / V: (reg) ~crot, ~crut / Pl: ~i, ~e / E: bancrută + -ar cf fr banqueroutier] 1-2 (Om) falit.
3. [DEXI] bancrutár, -ă s.m., s.f. (fin.) Persoană care a dat faliment; bancrut. • pl. -i, -e. /bancrută + -ar, după fr. banqueroutier.
4. [CADE] *BANCRUTAR sm. ⚚ Falit, care a dat faliment, mofluz: mai pot fi declarați ~i frauduloși și comercianții cari înainte de declararea în faliment, vor fi înstrăinat o parte însemnată din mărfuri (COD.-COM.) [fr. banqueroutier].
5. [DEX '98] BANCRUTAR, bancrutari, s. m. (Rar) Persoană care a suferit o bancrută. – Bancrută + suf. -ar (după fr. banqueroutier).
6. [DLRM] BANCRUTAR, bancrutari, s. m. (Rar) Falit. – După fr. banqueroutier.
7. [DN] BANCRUTAR s.m. (Rar) Falit, bancrut. [Var. bancrutier s.m. / cf. fr. banqueroutier, it. bancarottiere].
8. [MDN '00] BANCRUTAR s. m. Falit; bancrut. (după fr. banqueroutier)
9. [Scriban] *bancrutár m. (d. bancrută; fr. banqueroutier). Rar. Falit.
10. [MDA2] bancrot2, ~ă smf, a vz bancrutar
11. [MDA2] bancrut sm vz bancrutar
12. [DN] BANCRUTIER s.m. v. bancrutar.
13. [DOOM 3] bancrutar (rar) s. m., pl. bancrutari
14. [DOOM 2] bancrutar (rar) s. m., pl. bancrutari
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL