1. [DEX '09] BANCRUTA, bancrutez, vb. I. Intranz. (Rar.) A da faliment. – Din germ. bankrottieren.
2. [MDA2] bancruta vi [At: DA / V: (reg) ~cro~ / Pzi: ~tez / E: ger Bankrottieren] A da faliment.
3. [DEXI] bancruta vb. I. intr. (fin.) A da faliment. • prez.ind. -ez. /<germ. bankrottieren.
4. [CADE] *BANCRUTA (-utez) vb. intr. ⚚ A face bancrută, a da faliment.
5. [DEX '98] BANCRUTA, bancrutez, vb. I. Intranz. A da faliment. – Din germ. bankrottieren.
6. [DN] BANCRUTA vb. I. intr. A da faliment. [Cf. germ. bankrottieren].
7. [MDN '00] BANCRUTA vb. intr. a da faliment. (< germ. bankrottieren)
8. [Șăineanu, ed. VI] bancrutà v. a face bancrută, a da faliment.
9. [DEX '09] BANCRUTĂ, bancrute, s. f. Situație de insolvabilitate a unei firme (întreprinderi); faliment al unei firme vinovată de agravarea situației creditorilor săi; crah. – Din fr. banqueroute.
10. [MDA2] bancărută sf vz bancrută
11. [MDA2] bancrot1 sn vz bancrută
12. [MDA2] bancrota v vz bancruta
13. [MDA2] bancrută sf [At: MAIORESCU, D. I, 488 / V: (reg) ~crot sn, (înv) ~căru~ / Pl: ~te / E: fr banqueroute] 1 Faliment (însoțit de nereguli financiare făcute în dauna creditorilor) prin proasta administrare sau prin operațiuni frauduloase. 2 (Îs) ~ simplă Bancrută (1) pricinuită de proasta gestiune și considerată ca delict. 3 (Îs) ~ frauduloasă Bancrută (1) pricinuită de fraudă și considerată drept crimă.
14. [DEXI] bancărútă s.f. v. bancrută.
15. [DEXI] bancrútă s.f. (fin.) Faliment al unei firme, instituții etc., însoțit de nereguli financiare făcute în dauna creditorilor, prin proastă administrare sau prin operațiuni frauduloase. ◇ Bancrută simplă = bancrută determinată de proastă gestiune, care este considerată delict. Bancrută frauduloasă = bancrută determinată de fraudă, care este considerată infracțiune. • pl. -e. și (înv.) bancărútă s.f. /<fr. banqueroute, it. bancarotta.
16. [CADE] *BANCRUTĂ (pl. -ute) sf. ⚚ Faliment: este culpabil de ~ simplă comerciantul care a încetat plățile (COD.-COM.); e culpabil de ~ frauduloasă comerciantul falit care a sustras sau falsificat registrele sale, a tăinuit sau disimulat o parte din activul său, și care a înfățișat datorii neexistente (COD.-COM.) [fr. banqueroute].
17. [DEX '98] BANCRUTĂ, bancrute, s. f. Faliment însoțit de nereguli financiare făcute în dauna creditorilor; crah. – Din fr. banqueroute.
18. [DLRLC] BANCRUTĂ, (rar) bancrute, s. f. (În orînduirea capitalistă) Situația unui comerciant falit, care s-a făcut vinovat de rea administrație sau de fraudă în dauna creditorilor. Bancruta este o infracțiune penală. Bancrută frauduloasă.
19. [DLRM] BANCRUTĂ, bancrute, s. f. (În orînduirea capitalistă) Situație a unui comerciant falit, care s-a făcut vinovat de rea administrație sau de fraudă în dauna creditorilor. – Fr. banqueroute.
20. [DN] BANCRUTĂ s.f. Situație a unui comerciant falit, vinovat de rea administrare sau de fraudă; faliment. [< fr. banqueroute, cf. germ. Bankrott, it. bancarotta < banco – bancă, rotto – rupt].
21. [MDN '00] BANCRUTĂ s. f. situație a unui comerciant falit, vinovat de rea administrare sau de fraudă; faliment. (< fr. banqueroute, it. bancarotta)
22. [Șăineanu, ed. VI] bancrută f. faliment (= fr. banqueroute).
23. [Scriban] *bancrútă f., pl. e (fr. banqueroute, d. it. bancarotti, „bancă ruptă”, faliment). Faliment.
24. [DOOM 3] bancruta (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. bancrutez, 3 bancrutează; conj. prez. 1 sg. să bancrutez, 3 să bancruteze
25. [DOOM 2] bancruta (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 bancrutează
26. [DOOM 3] bancrută s. f., g.-d. art. bancrutei; pl. bancrute
27. [DOOM 2] bancrută s. f., g.-d. art. bancrutei; pl. bancrute
28. [IVO-III] bancrută.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL