1. [MDA2] bancrut sm vz bancrutar
2. [DEXI] bancrút s.m. (fin.) Bancrutar. • pl. -ți. /<germ Bankrott.
3. [CADE] *BANCRUT, -TĂ adj. sm. f. ⚚ Falit, care a dat faliment, mofluz [bancrută].
4. [DN] BANCRUT s.m. Bancrutar. [< germ. Bankrott, cf. it. bancarottiere].
5. [MDN '00] BANCRUT s. m. Bancrutar. (din germ. Bankrott)
6. [Șăineanu, ed. VI] bancrut m. falit.
7. [DEX '09] BANCRUTAR, bancrutari, s. m. (Rar) Persoană care a suferit o bancrută. – Bancrută + suf. -ar (după fr. banqueroutier).
8. [MDA2] bancrot2, ~ă smf, a vz bancrutar
9. [MDA2] bancrutar, ~ă smf, a [At: MAIORESCU, D. I, 207 / V: (reg) ~crot, ~crut / Pl: ~i, ~e / E: bancrută + -ar cf fr banqueroutier] 1-2 (Om) falit.
10. [DEXI] bancrutár, -ă s.m., s.f. (fin.) Persoană care a dat faliment; bancrut. • pl. -i, -e. /bancrută + -ar, după fr. banqueroutier.
11. [CADE] *BANCROT, -TĂ adj. sm. f. ⚚ Trans. = BANCRUT [germ. Bankrott].
12. [CADE] *BANCRUTAR sm. ⚚ Falit, care a dat faliment, mofluz: mai pot fi declarați ~i frauduloși și comercianții cari înainte de declararea în faliment, vor fi înstrăinat o parte însemnată din mărfuri (COD.-COM.) [fr. banqueroutier].
13. [DEX '98] BANCRUTAR, bancrutari, s. m. (Rar) Persoană care a suferit o bancrută. – Bancrută + suf. -ar (după fr. banqueroutier).
14. [DLRM] BANCRUTAR, bancrutari, s. m. (Rar) Falit. – După fr. banqueroutier.
15. [DN] BANCRUTAR s.m. (Rar) Falit, bancrut. [Var. bancrutier s.m. / cf. fr. banqueroutier, it. bancarottiere].
16. [DN] BANCRUTIER s.m. v. bancrutar.
17. [MDN '00] BANCRUTAR s. m. Falit; bancrut. (după fr. banqueroutier)
18. [Scriban] *bancrutár m. (d. bancrută; fr. banqueroutier). Rar. Falit.
19. [DOOM 3] bancrut (rar) s. m., pl. bancruți
20. [DOOM 2] bancrut (rar) s. m., pl. bancruți
21. [DOOM] bancrut s. m. (sil. mf. banc-), pl. bancruți
22. [DOOM 3] bancrutar (rar) s. m., pl. bancrutari
23. [DOOM 2] bancrutar (rar) s. m., pl. bancrutari
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL