1. [DEX '09] BALANSARE, balansări, s. f. Acțiunea de a (se) balansa; legănare, balans, pendulare – V. balansa.
2. [MDA2] balansare sf [At: DA / V: -țare / Pl: ~sări / E: balansa] 1 Oscilare în jurul unui centru de echilibru Si: legănare, clătinare, (înv) doinare. 2 Mișcare când într-o parte, când într-alta Si: balansat1 (2), legănare, hâțânare, pendulare. 3 Nehotărâre. 4 Compensare a unui lucru cu altul, ajungându-se la un echilibru Si: balansat1 (4), cumpănire, echilibrare. 5-7 Echilibrare a pârtilor unei balanțe, ale unui decont Si: balansat1 (5-7). 8 (Înv; imp) Contrabalansare.
3. [DEXI] balansáre s.f. Acțiunea de a balansa și rezultatul ei; legănare. • pl. -ări. și (înv.) balanțáre s.f. /v. balansa.
4. [DEX '98] BALANSARE, balansări, s. f. Acțiunea de a (se) balansa; legănare, balans, pendulare. – V. balansa.
5. [DLRLC] BALANSARE, balansări, s. f. Acțiunea de a (se) balansa; legănare, oscilare, pendulare, balans. Balansarea ritmică a pendulului. ▭ Fundul dubei, în balansările ei, părea că se înalță spre el ca o răscolire de pămînt, amenințîndu-l. SAHIA, N. 84. În balansările sale regulate, bula atinge ușor suprafața nisipului. SAHIA, U.R.S.S. 57.
6. [DLRM] BALANSARE, balansări, s. f. Acțiunea de a (se) balansa; legănare, oscilare.
7. [DN] BALANSARE s.f. Acțiunea de a (se) balansa; oscilare. [< balansa].
8. [DEX '09] BALANSA, balansez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) mișca când într-o parte, când într-alta; a (se) legăna, a (se) hâțâna, a pendula. 2. Tranz. A echilibra părțile unei balanțe (2), ale unui cont etc. – Din fr. balancer.
9. [MDA2] balansa [At: BĂLCESCU, M. V. 14 / V: ~nța / Pzi: ~sez / E: fr balancer cf balanță] 1-2 vtr A (se) oscila în jurul unui centru de echilibru Si: a (se) legăna, a (se) clătina, (înv) a (se) doina. 3-4 vtr A (se) mișca când într-o parte, când într-alta Si: a (se) legăna, a (se) hâțâna, a (se) pendula. 5 vi (Fig) A fi nehotărât. 6-7 vtr A (se) compensa un lucru prin altul ajungând la un echilibru Si: a (se) cumpăni, a (se) echilibra. 8-9 vtr A (se) echilibra părțile unei balanțe, ale unui decont. 10-11 vtr (înv; imp) A (se) contrabalansa.
10. [MDA2] balanța v vz balansa
11. [MDA2] balanțare sf vz balansare
12. [DEXI] balansa vb. I. tr. 1 (fiz.; compl. indică corpuri solide) A imprima o mișcare oscilatorie în jurul unei axe (orizontale). Balansează scaunul. ◆ (refl.) A se înclina cînd într-o parte, cînd în alta. Se balansează pe scaun. ◆ fig. (intr.) A fi nehotărît, a oscila. Balansează între a-și cumpăra o combină muzicală sau un frigider. 2 (econ.; compl. indică părțile unei balanțe, ale unui cont etc.) A aduce la același nivel, a echilibra, a face să fie egale. 3 fig. (înv.) A crea un echilibru între doi factori; a cumpăni. Cercă atunci a balanța puterea boierilor (BĂLC.). • prez.ind. -ez. și (înv.) balanțá vb. I /<fr. balancer; cf. balanță.
13. [DEXI] balanțá vb. I. v. balansa.
14. [DEXI] balanțáre s.f. v. balansare.
15. [CADE] *BALANSA (-sez)...= BALANȚA...
16. [CADE] *BALANȚA (-țez) I. vb. tr. 1 ⚚ A stabili un echilibru, a echilibra; ~ conturile, a face să se potrivească debitul cu creditul ¶ 2 A mișca cînd într’o parte, cînd într’alta, a legăna. II. vb. refl: 1 ⚚ A se echilibra debitul cu creditul: ajunsesem la patruzeci (de) milioane de lei... pasiv, care se balanța cu valoarea proprietăților sale (I.-GH.) ¶ 2 A se legăna [fr. balancer].
17. [DEX '98] BALANSA, balansez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) mișca când într-o parte, când într-alta; a (se) legăna, a (se) hâțâna, a pendula. 2. Tranz. A face egale, a echilibra părțile unei balanțe (2), ale unui cont etc. – Din fr. balancer.
18. [DLRLC] BALANSA, balansez, vb. I. 1. Refl. A oscila în jurul unui centru de echilibru (ca brațele unei balanțe); a se pleca, a se înclina cînd într-o parte cînd într-alta; a se legăna. Se balansează pe scaun. ▭ Sub bula care se balansează după legile pendulului există discul cu nisip. SAHIA, U.R.S.S. 57. ◊ Tranz. În zorii zilei, cînd vaporul își balansa mașina... Penelopa, zveltă, sprintenă, suia scara. BART, E. 46. 2. Tranz. (Numai în expr.) A balansa un cont = a compara sumele din debitul și creditul unui cont spre a constata egalitatea sau diferența totalurilor; a face să se egaleze debitul cu creditul. 3. Tranz. Fig. (Franțuzism neobișnuit) A crea un echilibru (între doi factori, două forțe etc.), a ține cumpăna (la ceva); a cumpăni, a echilibra. V. contrabalansa. (Atestat în forma balanța) [Radu cel Mare] cercă atunci a balanța puterea boierilor. BĂLCESCU, O. II 16. – Variantă: (învechit) balanța vb. I.
19. [DLRLC] BALANȚA vb. I v. balansa.
20. [DLRM] BALANSA, balansez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) înclina cînd într-o parte, cînd într-alta; a (se) legăna. 2. Tranz. (În expr.) A balansa un cont = a face să se egaleze debitul cu creditul. 3. Tranz. Fig. A crea un echilibru între doi factori; a cumpăni. – Fr. balancer.
21. [DN] BALANSA vb. I. 1. tr., refl. A (se) mișca în așa fel încît să oscileze fără să-și piardă echilibrul; a oscila, a (se) legăna. 2. tr. A balansa un cont = a egala debitul cu creditul unui cont. 3. tr. A crea un echilibru între doi factori; a cumpăni. [Var. balanța vb. I. / < fr. balancer].
22. [DN] BALANȚA vb. I. v. balansa.
23. [MDN '00] BALANSA vb. I. tr., refl. a (se) mișca în așa fel încât să oscileze fără să-și piardă echilibrul; a oscila, a (se) legăna. II. tr. 1. a ~ un cont = a egala debitul cu creditul unui cont. 2. a crea un echilibru între doi factori. (< fr. balancer)
24. [Șăineanu, ed. VI] balanțà v. 1. a se mișca, plecându-se într’o parte si într’alta, a se legăna; 2. a echilibra: a balanța conturile, a face creditul egal cu debitul.
25. [Scriban] *balanséz v. tr. (fr. balancer). Barb. Legăn. Șovăiesc, oscilez: victoria balansează. V. refl. Mă legăn.
26. [Scriban] *balanțéz v. tr. (d. balanță; it. bilanciare). Com. Stabilesc diferența între debit și credit, echilibrez: a balanța socotelile.
27. [DOOM 3] balansare s. f., g.-d. art. balansării; pl. balansări
28. [DOOM 2] balansare s. f., g.-d. art. balansării; pl. balansări
29. [DOOM 3] balansa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. balansez, 3 balansează; conj. prez. 1 sg. să balansez, 3 să balanseze
30. [DOOM 2] balansa (a ~) vb., ind. prez. 3 balansează
31. [MDO] balansa
32. [IVO-III] balansez.
33. [DER] balansa (balansez, balansat), vb. – 1. A echilibra, a egala, a fi la fel. – 2. A solda, a lichida. – 3. A legăna. Fr. balancer. – Der. balans, s. n. (legănare); balansier (var. balanțier), s. n. (balansor), acesta din urmă din fr. balancier; contrabalansa, vb. (a echilibra, a pune în echilibru), din fr. contrebalancer.
34. [GTA] BALANSARE temă practică de formare în planorism prin care elevul pilot învață să coordoneze mișcarea laterală a manșei cu cea a palonierului.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL