1. [DEX '09] BALAMUC, balamucuri, s. n. Ospiciu. ♦ Fig. Gălăgie, dezordine mare. – Din n. pr. Malamuc.
2. [MDA2] balamuc sn [At: CONV. LIT. XVI, 118/ Pl: ~uri / E: Malamuc] 1 Clinică pentru alienați mintali Si: casă de nebuni, ospiciu. 2-3 (Clădirea împreună cu) pacienții și personalul medical din balamuc (1). 4 (Îe) A fi bun de dus la – A fi nebun. 5 (Fig) Gălăgie (ca la casa de nebuni). 6 Scandal. 7 Necaz.
3. [DEXI] balamúc s.n. 1 Clinică (în trecut) pentru alienați mintal; ospiciu, casă de nebuni. ◆ Ext. (Clădirea împreună cu) pacienții și personalul medical din această clinică. ◇ A fi bun de dus la balamuc = a fi nebun. Parc-ar fi de la balamuc, se spune despre cineva care se comportă bizar, ca un nebun. 2 Fig. Gălăgie mare, tărăboi, scandal, dezordine. ◇ Expr. Parc-ar fi la balamuc, se spune despre a) un loc în care este mare zgomot, hărmălaie, tămbălău; b) un loc unde este o mare dezordine (a lucrurilor). ◆ Necazuri, griji. • pl. -uri. /de la nm. pr. Malamuc, localitate din județul Ialomița, unde se afla un ospiciu.
4. [CADE] BALAMUC l. npr. m. Ospiciu de alienați la Mărcuța, în apropiere de București: puiu de te leagă și te trimit la ~, mă ’nțelegi? (CAR.). II. pr. ext. (pl. -ucuri) sn. 1 Casă de nebuni: i se părea un nebun scăpat de la ~ (D.-ZAMF.) ¶ 2 Pr. ext. Gălăgie grozavă, tărăboiu: acolo e acuma un ~ cu predarea armelor (CAR.) [comp. BALAMUT]
5. [DEX '98] BALAMUC, balamucuri, s. n. Clinică pentru alienați mintali; casă de nebuni. ♦ Fig. Gălăgie, dezordine mare. – Din n. pr. Malamuc.
6. [DLRLC] BALAMUC, balamucuri, s. n. Casă de nebuni, ospiciu. Zgomotul asurzitor al vînzătorilor de jurnale, care, alergînd ca niște scăpați din balamuc, strigau cît le lua gura... D. ZAMFIRESCU, R. 5. ◊ Expr. A fi bun de (dus la) balamuc = a fi nebun. ♦ Fig. Larmă, gălăgie, zgomot, tărăboi, ceartă mare (ca în casa de nebuni); zăpăceală, griji, pacoste, necazuri. Care vrea se duce, care vrea se-ntoarce... Balamuc! GALAN, Z. R. 180.
7. [DLRM] BALAMUC, balamucuri, s. n. Casă de nebuni; ospiciu. ♦ Fig. Gălăgie mare, dezordine. – Din Malamuc (nume propriu).
8. [Șăineanu, ed. VI] balamuc n. 1. casă de nebuni (după ospiciul de alienați cu acelaș nume); 2. tărăboiu: îți fac un balamuc să mă pomenești. [Vorba e identică cu Malamuc, localitate aproape de Gherghița unde era casa de nebuni].
9. [Scriban] balamúc n., pl. urĭ (d. balmut, adică „locaș al dezordinii”. Unii cred c’ar veni din Malamuc, o localitate de lîngă Gherghița, unde era balamucu care apoi s’a mutat la Mărcuța, București). Spital de nebunĭ. Fig. Tărăboi, gălăgie, dezordine: ce înseamnă balamucu ăsta?
10. [DOOM 3] balamuc s. n., pl. balamucuri
11. [DOOM 2] balamuc s. n., pl. balamucuri
12. [DER] balamuc (balamucuri), s. n. – 1. Ospiciu, spital de nebuni. – 2. Zarvă, larmă, dezordine. De la Malamoc, vechea reședință a unui ospiciu în Munt. (DAR). Folosirea eufemistică a locului de reședință substituind cuvîntul „ospiciu” este comună multor limbi, cf. rom. Golia, Mărcuța, fr. Sainte-Anne, sau Charenton. Deși nu-i este recunoscută această explicație, Scriban preferă s-o identifice cu cuvîntul următor. În Munt. (ALR, II, 55).
13. [Argou] balamuc, balamucuri s. n. 1. ospiciu, casă de nebuni 2. dezordine, harababură 3. scandal; ceartă
14. [DERC] BALAMUC A fi bun de dus la balamuc = A fi nebun: Un mare tărăboi urmează dup-aceea: / Toți zbiară că-s nebun, și țup! aici m-aduc... / Că-i vis, o știu, așa-i, dar nostimă-i ideea / Pe cetățeni flămânzi să-i duci la balamuc! (B. P. HASDEU)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL