1. [DEX '09] BALAMA, balamale, s. f. Mic dispozitiv metalic format din două piese articulate, utilizat pentru a lega un panou care se rotește în jurul unei muchii de un cadru, de o ușă, de o fereastră etc.; șarnieră, țâțână. ♦ Fig. (Fam.; la pl.) Încheieturi, articulații ale corpului. ◊ Expr. A-i (sau a i se) slăbi ori a i se muia (cuiva) sau a nu-l (mai) ajuta (ori ține) pe cineva balamalele = a(-și) pierde vigoarea (din cauza bătrâneții, a oboselii, a fricii). A-i tremura (cuiva) balamalele = a se teme. – Din tc. bağlama.
2. [MDA2] balama sf [At: (a. 1805) IORGA, S. D. VIII, 41 / V: (înv) bagl-, (rar) blaga-, (reg) băgl-, -lemare, bălămari / Pl: ~le / E: tc balama] 1 Dispozitiv metalic (mic) format din două plăci metalice unite pe un ax, dintre care cel puțin una este mobilă împrejurul axului, spre a permite unei uși, unei ferestre, unui capac să se închidă și să se deschidă prin rotire parțială Si: șarnieră, (pop) țâțână. 2 (Fam; fig; lpl) Articulații ale corpului Si: încheieturi. 3-9 (Îe) A-i (sau a i se) slăbi ori a i se (în)muia (cuiva) sau a nu-l (mai) ajuta (sau ține) pe cineva -alele A-și pierde vigoarea (din cauza bătrâneții, a oboselii, a fricii). 10 (Îe) A-i tremura (cuiva) -Iele A se teme. 11 (Îe) A scoate (pe cineva) din ~le A enerva. 12-13 (Îe) A ieși (sau a sări) din -Ie A-și pierde firea. 14 (Îe) A strânge (pe cineva) în -le A constrânge.
3. [DEXI] balamá s.f. (tehn.) Mic dispozitiv metalic, format din două piese articulate pe un ax, dintre care cel puțin una se învîrtește după montare în jurul axului, spre a permite unei uși, unei ferestre, unui capac de ladă etc. să se închidă și să se deschidă prin rotire parțială; șarnieră, țîțînă. Ușa scîrțîie din balamale. ◆ Fig. (fam.; la pl.) încheieturi, articulații ale corpului. Spunea că de bătrînețe îl dor balamalele. ◇ Expr. A-i (sau a i se) slăbi sau a i se muia (cuiva), a nu-l (mai) ajuta (sau ține) (pe cineva) balamalele = a-și pierde vigoarea (din cauza bătrîneții, a oboselii, a fricii). A-i tremura (cuiva) balamalele = a se teme. A scoate (pe cineva) din balamale = a enerva, a scoate (pe cineva) din sărite. A-și sări (sau a-și ieși) din balamale = a) a o lua razna, a înnebuni; b) a se enerva foarte tare, a se mînia. Nu vă vine a crede că mi-am sărit din balamale (PRED.). A strînge (pe cineva) în balamale = a constrînge, a sili (pe cineva) să facă ceva; a obliga, a forța (pe cineva) să recunoască ceva. • pl. -ale. și (înv.) baglamá, baglámă, blagamá, băglamá s.f. /<tc. baǧlama.
4. [CADE] BALAMA (pl. -male) sf. 1 Cele două plăci de fier îmbinate astfel ca să se învîrtească una în jurul celeilalte și care, țintuite la o ușă, la un oblon, la capacul unei lăzi, unei cutii, etc. servesc ca acestea să se poată deschide și închide cu înlesnire (🖼 304): cumpără unelte de teslărie, ...patru balamale... și se apucă de-și face... o raclă (CRG.) ¶ 2 pl. fig. familiar Încheieturi, articulațiuni (ale corpului): sfîrșindu-se de la inimă, se moaie din balamale și cade pe un scaun (CAR ); e om bătrîn, ș’apoi i s’au cam slăbit balamalele capului (I.-GH.); proverb: a scoate din balamale, a scoate din sărite [tc. baglama].
5. [DEX '98] BALAMA, balamale, s. f. Mic dispozitiv metalic format din două piese articulate pe un ax, dintre care cel puțin una se învârtește după montare în jurul axului, spre a permite unei uși, unei ferestre, unui capac de ladă etc. să se închidă și să se deschidă prin rotire parțială; șarnieră, țâțână. ♦ Fig. (Fam.; la pl.) Încheieturi, articulații ale corpului. ◊ Expr. A-i (sau a i se) slăbi sau a i se muia (cuiva) sau a nu-l (mai) ajuta (sau ține) pe cineva balamalele = a pierde vigoarea (din cauza bătrâneții, a oboselii, a fricii). A-i tremura (cuiva) balamalele = a se teme. – Din tc. bağlama.
6. [DLRLC] BALAMA, balamale, s. f. (Mai ales la pl.) Mic dispozitiv metalic compus din două piese articulate între ele pe un ax, una putînd fi prinsă pe un cadran fix, iar cealaltă pe o piesă mobilă, cu scopul de a permite acesteia o mișcare de închidere și deschidere; țîțînă. O fereastră deschisă scîrțîia în balamale. SADOVEANU, O. 428. [Ivan] cumpără unelte de teslărie: două lăturoaie groase, patru balamale, cîteva piroane, două belciuge și un lăcătoi zdravăn, și se aruncă de-și face el singur o drăguță de raclă. CREANGĂ, P. 321. ♦ (Familiar, la pl.) Încheieturi, articulații (ale corpului). ◊ Expr. A-i (sau a i se) slăbi sau a i se muia sau a nu-l (mai) ajuta (sau ține) balamalele = a-și pierde vigoarea, a fi fără putere; a îmbătrîni. Grecul, îngrozit, dă să se repează pe scenă, dar nu-l ajută balamalele. CARAGIALE, N. S. 92. Lasă, bine ai făcut de nu te-ai potrivit lui, e om bătrîn, ș-apoi i s-au cam slăbit balamalele capului. GHICA, S. 219. A-i tremura (cuiva) balamalele = a-i fi frică, a se teme. De bine ce se poartă cu noi, [arnăuților] le cam tremură balamalele. PAS, L. I 101. A scoate (pe cineva) din balamale = a enerva, a scoate (pe cineva) din sărite. A-și ieși (sau a sări) din balamale = a-și pierde firea, a o lua razna. A strînge (pe cineva) în balamale = a sili (pe cineva) să facă ceva, a-l constrînge.
7. [DLRM] BALAMA, balamale, s. f. Mic dispozitiv metalic, compus din două piese articulate între ele pe un ax, una putînd fi prinsă de un cadran fix, iar cealaltă de o piesă mobilă, căreia îi permite o mișcare de închidere și de deschidere; țîțînă. ♦ Fig. (Fam., la pl.) Încheieturi, articulații ale corpului. ◊ Expr. A-i (sau a i se) slăbi sau a i se muia cuiva sau a nu-l (mai) ajuta (sau ține) pe cineva balamalele = a pierde vigoarea (din cauza bătrîneții, a oboselii, a fricii). A scoate (pe cineva) din balamale = a enerva. A (sau a-și) ieși (sau a-și sări) din balamale = a-și ieși din fire. A-i tremura (cuiva) balamalele = a se teme. – Tc. baglama.
8. [Șăineanu, ed. VI] balamà f. 1. țâțână la ușă sau la obloane; 2. pl. fig. încheieturile corpului, articulațiunile: mi-o slăbit balamalele AL. [Turc. BALAMA, bantă].
9. [Scriban] balamá f. (turc. baghlama). Mecanizmu în prejuru căruĭa se învîrtește ușa, țîțînă. Fig. Articulațiunile corpuluĭ: ĭ-aŭ slăbit balamalele. – În Gorj blagama. V. pafta.
10. [MDA2] baglama sf vz balama
11. [MDA2] baglamă sf vz balama
12. [MDA2] balemare sfp vz balama
13. [MDA2] băglama sf vz balama
14. [MDA2] bălămari sf vz balama
15. [MDA2] blagama sf vz balama
16. [DEXI] baglamá s.f. v. balama.
17. [DEXI] baglámă s.f. v. balama.
18. [DEXI] băglamá s.f. v. balama.
19. [DEXI] blagama s.f. v. balama.
20. [CADE] †BAGLAMA (pl. -male) sf. Băn. (WG.) – BALAMA.
21. [Scriban] blagamá V. balama.
22. [DOOM 3] balama s. f., art. balamaua, g.-d. art. balamalei; pl. balamale
23. [DOOM 2] balama s. f., art. balamaua, g.-d. art. balamalei; pl. balamale, art. balamalele
24. [DER] balama (balamale), s. f. – 1. Țîțînă, șarnieră. – 2. Balama. Tc. balama (Șeineanu, II, 30; Lokotsch 173), de unde provin și alb. bagljamë, bg., sb. baglama.
25. [Argou] a nu-l mai ține balamalele (pe cineva) expr. a-și pierde vigoarea.
26. [Argou] a strânge (pe cineva) în clește / în balamale expr. v. a strânge cu ușa.
27. [Argou] a tremura din toate balamalele expr. a dârdâi de frică.
28. [DERC] BALAMA A ieși (sau a sări) din balamale = A-și pierde firea: Iacă, îți spun, cât încă nu-mi sai din balamale; nu ieși de aicea pân' nu-mi iscălești colea hârtioară […] (GIB MIHĂESCU) Greu își iese din balamale, dar să-l fi văzut atunci te speriai. A scoate (pe cineva) din balamale = A enerva: M-am pripit, ce să fac, asta mi-a venit, asta e! Literatură ieftină; Manole, Emanuil, o prostie. Dar dacă te scoate din balamale... (MIRCEA DANELIUC) Mă scoți din balamale cu un asemenea comportament. Nu crezi? A strânge (pe cineva) în balamale = A constrânge: Până la urmă infractorul a mărturist, fiind strâns în balamale de anchetator. A-i (sau a i se) slăbi ori a i se (în)muia (cuiva) sau a nu-l (mai) ajuta (sau ține) pe cineva balamalele = A-și pierde vigoarea (din cauza bătrâneții, a oboselii, a fricii): Când hoțul îi opri trăsura în drum, el deodată puse mâna pe pistol să se apere, dar, zărind la lumina lunei ochii fioroși și mustățile țapoșe ale haiducului, își simți balamalele slăbind și pistolul îi căzu din mâni. (NICOLAE GANE) Grecul, îngrozit, dă să se repează pe scenă, dar nu-l ajută balamalele. (I. L. CARAGIALE) Lasă, bine ai făcut de nu te-ai potrivit lui, e om bătrân, ș-apoi i s-au cam slăbit balamalele capului. (ION GHICA) Și d-abia mai ținându-l balamalele, a pășit pârleazul înăuntru și zise […] (I. L. CARAGIALE) A-i tremura (cuiva) balamalele = A se teme, a-i fi frică: De bine ce se poartă cu noi, [arnăuților] le cam tremură balamalele. (ION PAS)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL