1. [MDA2] bajocuri v vz batjocuri
2. [DEXI] bajocurí vb. IV. v. batjocori.
3. [DEX '09] BATJOCORĂ s. f. v. batjocură.
4. [DEX '09] BATJOCORI, batjocoresc, vb. IV. Tranz. A face pe cineva sau ceva de râs, de rușine, de ocară; p. ext. a umili, a înjosi. ♦ A necinsti o femeie. [Var.: (reg.) batjocuri vb. IV] – Din batjocură.
5. [DEX '09] BATJOCURĂ, batjocuri, s. f. Luare în râs, bătaie de joc; vorbă, faptă, lucru de râs, de ocară, de insultă. ◊ Expr. A fi (sau a ajunge, a se face) de batjocură = a fi (sau a ajunge, a se face) de râs, a deveni ridicol. [Var.: batjocoră s. f.] – Refăcut din batjocuri (pl. lui batjoc înv. „bătaie de joc” < bate + joc).
6. [DEX '09] BATJOCURI vb. IV v. batjocori.
7. [MDA2] badgiocuri v vz batjocuri
8. [MDA2] bagiocuri v vz batjocori
9. [MDA2] bajocori v vz batjocori
10. [MDA2] bajocură sf vz batjocură
11. [MDA2] batjoc sn vz batjocură
12. [MDA2] batjocoră sf vz batjocură
13. [MDA2] batjocori vt [At: CORESI, ap. HEM. 2758 / V: (Trs; Mol; înv) badgiocuri, bagiocuri, -curi, (reg) bătjocuri / P: baj- / Pzi: ~resc / E: batjocură + -i] 1 A face pe cineva sau ceva de râs, de rușine, de ocară Si: a-și bate joc, a lua în râs, a batjocura (3). 2 (Pex) A umili. 3 A necinsti o femeie Si: (înv) a batjocura (3).
14. [MDA2] batjocură sf [At: COD. VOR. 10/12 / V: (reg) badgio~, ~ocoră, batjoc sn / Pl: ~ri / E: refăcut din batjocuri pl. lui batjoc < bate + joc] 1 (Înv) Spectacol. 2 Ceea ce constituie bătaie de joc a cuiva. 3 Faptă prin care își bate joc de altcineva sau ceva Si: (înv) batjocurire, batjocuritură. 4-5 Zeflemea (1-2). 6 (Îe) A fi sau a se face (ori a ajunge sau a rămâne) de (ori înăuntru) batjocura cuiva A se face de râs.
15. [MDA2] batjocuri v vz batjocori
16. [MDA2] bătjocuri v vz batjocori
17. [DEXI] bajocorí vb. IV. v. batjocori.
18. [DEXI] bajócură s.f. v. batjocură.
19. [DEXI] batjócoră s.f. v. batjocură.
20. [DEXI] batjocori vb. IV. 1 (compl. indică oameni) A face de rîs, de rușine (prin vorbe, fapte etc.); ext. a lua în rîs; a umili, a înjosi. L-a batjocorit în fața vecinilor că e leneș. 2 (compl. indică fete, femei) A necinsti; spec. a viola. • prez.ind. -esc. și (reg.) bajocorí, bajocurí, batjocurí vb. IV. /batjocură + -i.
21. [DEXI] batjocură s.f. 1 Luare în rîs, bătaie de joc; (fam.) bășcălie. ◇ Expr. A fi (sau a ajunge, a se face) de batjocură = a fi (sau a ajunge, a se face) de rîs, a deveni ridicol. A lua (pe cineva sau ceva) în batjocură v. lua. 2 Vorbă, faptă etc. de insultă, de ocară. • pl. -i. și bajócură, batjócoră s.f. /sg. refăcut după batjocuri, pl. lui batjoc.
22. [DEXI] batjocuri vb. IV. v. batjocori.
23. [CADE] †BAGIOCURI... = BATJOCORI...
24. [CADE] BAJOCORI... = BATJOCORI...
25. [CADE] BATGIOCORI... = BATJOCORI...
26. [CADE] BATJOCORĂ – BATJOCORĂ.
27. [CADE] BATJOCORĂ = BATJOCURĂ.
28. [CADE] BATJOCORI (-oresc), BATJOCURI (-uresc) I. vb. tr. 1 A lua în rîs, în bătaie de joc: carele va batjocori orbul sau șchiopul... acela să se afurisească (PRV.-MB.); a rîde și a batjocuri pe aproapele tău, pare-mi-se a fi o neomenie (ISP.) ¶ 2 A disprețui, a nesocoti: batjocurește puterea dumnezeească (N.-COST.) ¶ 3 A necinsti: ~ o femeie. II. vb. refl. A-și bate joc: își batjocurea de Noe ce făcea corabie în munte (N.-COST.) [batjocură].
29. [CADE] BATJOCURĂ, BATJOCORĂ (pl. -ri) sf. 1 Bătaie de joc, luare în rîs: voia să se lase să moară mai bine decît să ajungă de batjocura lumii (ISP.); batjocora s’o depărtezi cu totul din casa ta, că însuși pe tine te face de bațjocoră (GOL.) ¶ 2 Vorbă, faptă, lucru de rîs, de bătaie de joc: ce batjocură! să mă puie pe mine... să învăț abo! (NEGR.) ¶ 3 Ocară, necinste (în spec. făcută unei femei): tot stricăciuni făcea, cu fel de fel de rîsuri și batjocuri a fete fecioare și a femei (NEC.) [refăcut din pl. batjocuri < sg. batjoc].
30. [CADE] BATJOCURI 👉 BATJOCORI.
31. [DEX '98] BATJOCORI, batjocoresc, vb. IV. Tranz. A face pe cineva sau ceva de râs, de rușine, de ocară; p. ext. a umili, a înjosi. ♦ A necinsti o femeie [Var.: (reg.) batjocuri vb. IV] – Din batjocură.
32. [DEX '98] BATJOCURĂ, batjocuri, s. f. Luare în râs, bătaie de joc; vorbă, faptă, lucru de râs, de ocară, de insultă. ◊ Expr. A fi (sau a ajunge, a se face) de batjocură = a fi (sau a ajunge, a se face) de râs, a deveni ridicol. [Var.: batjocoră s. f.] – Refăcut din batjocuri (pl. lui batjoc înv. „bătaie de joc” < bate + joc).
33. [DLRLC] BATJOCORI, batjocoresc, vb. IV. Tranz. A face de rîs, de rușine sau de ocară (prin vorbe sau prin fapte); a-și bate joc (de cineva sau de ceva), a lua în rîs; a umili, a înjosi. [Boierii] nu s-au gîndit că voi [țăranii] sînteți oameni și v-au pus în jug și v-au batjocorit. DUMITRIU, B. F. 11. Un boier... ne batjocorea că ce ne trebuie nouă țăranilor unire. SADOVEANU, N. F. 49. Auzi, tîlharul, cum batjocorește lumea! ALECSANDRI, T. 95. ♦ (Cu privire la o femeie) A necinsti, a viola. – Variantă: (Transilv., Mold.) batjocuri (SBIERA, P. 19, NEGRUZZI, S. I 9) vb. IV.
34. [DLRLC] BATJOCURĂ, batjocuri, s. f. Luare în rîs, bătaie de joc, ocară, insultă. Il privi cu o batjocură înghețată pe Costandin. DUMITRIU, N. 245. Fetele-un cîntec făcură Și-i deteră aripi de vînt; Batjocur-au pus ele-n cînt Și patimă, dragă, și ură. COȘBUC, P. I 81. ◊ Loc. adv. În batjocură = batjocoritor. Măi Marine, cum îți vine ție, om în toată firea, să vorbești atîtea bazaconii? făcu Pravilă în batjocură. REBREANU, R. II 27. ◊ Expr. A fi (sau a ajunge, a rămîne, a se face) de batjocură (sau de batjocura cuiva sau a lumii) = a fi (sau a ajunge etc.) de rîs (sau de rîsul cuiva sau al lumii). – Variantă: batjocoră (DELAVRANCEA, la HEM 2748) s. f.
35. [DLRM] BATJOCORI, batjocoresc, vb. IV. Tranz. A face de rîs, de rușine, de ocară; a insulta; p. ext. a umili, a înjosi. [Var.: (reg.) batjocuri vb. IV] – Din batjocură.
36. [DLRM] BATJOCURĂ, batjocuri, s. f. Bătaie de joc; ocară, insultă. ◊ Expr. A fi (sau a ajunge, a se face) de batjocură = a fi (sau a ajunge, a se face) de rîs. [Var.: batjocoră s. f.] – Din batjocuri (pl. lui batjoc, azi dispărut).
37. [DLRM] BATJOCURI vb. IV. v. batjocori.
38. [Șăineanu, ed. VI] batjocorì v. a lua în râs, a aduce cuiva batjocură.
39. [Șăineanu, ed. VI] batjocură f. 1. luare în râs, bătaie de joc crudă și ofensătoare; 2. obiect de batjocură: să moară mai bine decât să ajungă de batjocura lumii ISP.; 3. vorbă sau faptă injurioasă și plină de dispreț; 4. lucru rău făcut. [Singular abstras din pl. batjocuri (vechiu-rom. bat-joc, batjocură)].
40. [Scriban] bajócură, V. batjocură.
41. [Scriban] batjócură și bajócură f., pl. ĭ (d. bat și joc, adică „bătaie de joc”). Bătaie de joc, deriziune. A lua în batjocură, a lua în rîs. A ajunge de rîs și de batjocură, în mare deriziune, într’o stare jalnică.
42. [Scriban] batjocurésc și (ob.) baj- v. tr. (d. batjocură). Ocărăsc cu epitete aspre. Ofensez, înjosesc, îmĭ bat joc. – Și batjocoresc.
43. [DOOM 3] batjocori (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. batjocoresc, 3 sg. batjocorește, imperf. 1 batjocoream; conj. prez. 1 sg. să batjocoresc, 3 să batjocorească
44. [DOOM 3] batjocură s. f., g.-d. art. batjocurii; pl. batjocuri
45. [DOOM 2] batjocori (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. batjocoresc, imperf. 3 sg. batjocorea; conj. prez. 3 să batjocorească
46. [DOOM 2] batjocură s. f., g.-d. art. batjocurii; pl. batjocuri
47. [MDO] batjocori
48. [MDO] batjocură, pl. batjocuri
49. [IVO-III] batjocură.
50. [IVO-III] batjocuresc, -ream 1 imp.
51. [DER] batjocură (batjocuri), s. f. – Luare în rîs, bătaie de joc. De la a bate joc (cf. a bate 36). În vechime se folosea în acest sens cu pl. jocuri, cf. le este lor a batere jocuri pre creștini, Miron Costin; pe baza acestui pl. batjocuri (< bate jocuri) s-a format din nou un sing. batjocură. În privința asocierii ambilor termeni a bate și joc, explicația pare dificilă; există și în mai multe limbi sl. (cf. DAR). Explicația sugerată anterior de către Pușcariu 176, în legătură cu o combinație de tipul it. baiocco sau bazzecola, este lipsită de fundament, și însuși autorul a renunțat la ea, în DAR. Menționăm că Cihac, II, 638, se referă la ngr. βαγορίζω „a insulta”. Din rom. provine săs. „bažokurin” „a-și bate joc”.
52. [Argou] a face de batjocură expr. a râde de cineva sau pe seama cuiva.
53. [DAS] BATJOCURĂ. Subst. Batjocură, batjocorire, bătaie de joc, iriziune (livr.), deriziune (franțuzism), derîdere, luare în derîdere, luare în rîs, ridiculizare, persiflare, persiflaj (rar), zeflemea, zeflemisire, zeflemism (rar), bășcălie (arg. și fam.); causticitate (fig.), maliție (livr.), malițiozitate (livr.), ironie, ironizare, înțepătură (fig.). Umilire, umilință, dezonoare, necinste, necinstire (rar). Caricatură, batjocură. Vorbă de batjocură, bălărie (reg.). Sarcasm, satirizare, grotesc; epigramă, satiră, pamflet. Zeflemist, epigramist; pamfletar, pamfletist. Adj. Batjocoritor, zeflemist, zeflemitor (rar), persiflator, bășcălios (arg. și fam.); ironic, sarcastic, plin de sarcasm, malițios (livr.), caustic (fig.); incisiv (fig.), înțepător (fig.), mușcător (fig.), tăios (fig.), usturător (fig.). Înjositor, dezonorant, necinstitor (înv.), infamant, infamator (rar), degradant, degradator, umilitor. Jignit, vexat (livr.), ofensat, înjosit, dezonorat, umilit, defăimat. Ridicol, de rîs, derizoriu, caraghios, grotesc. Vb. A batjocori, a-și bate joc, a da (a lua) în (la, prin) tărbăceală (fig., fam.), a lua în derîdere, a lua (pe cineva) la vale, a face (pe cineva) de dîrvală, a lua peste picior, a lua (pe cineva) împrejur, a lua (pe cineva) în pleasnă, a rîde de, a lua în bătaie de joc, a lua în rîs, a lua în periplizon (fam., rar ), a lua în balon (fam.), a zeflemisi, a lua în zeflemea, a face de rîs, (de rușine, de ocară), a face (pe cineva) de vorbă, a-și face rîs (de cineva), a-i da (cuiva) luleaua prin cenușă, a persifla, a ridiculiza, a ironiza, a înțepa (fig.), a lua în bășcălie (arg. și fam.), a face (de) bășcălie (arg. și fam.), a-i trage (cuiva) un ibrișin pe la nas. A insulta, a ocărî (înv. și pop.), a beșteli (fam.), a bălăcări (fig., fam.), a înjosi, a jigni, a ofensa, a vexa (livr.), a umili, a disprețui; a dezonora, a necinsti, a compromite. A caricaturiza, a parodia, a satiriza. A rosti vorbe de batjocură (de ocară), a înțepa cu limba. Adv. În batjocură, în bătaie de joc, în derîdere etc. (În mod) batjocoritor, ironic. V. defăimare, discreditare, dispreț, ofensă, rîs, umilință.
54. [DRAM 2021] bajocori, bajocoresc, v.t. (dial.) 1. A face pe cineva de rușine. 2. A umili. – Din batjocură (DLRM, MDA).
55. [DRAM 2021] bajocură, bajocuri, s.f. (dial.) 1. Batjocură. 2. (în expr.) În bajocură = a) în bătaie de joc; b) în glumă. – Refăcut din batjocuri, pl. lui batjoc (DER, MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL